Vinul si Pasiunea

Bordeaux 2011: preturi, preturi si iar preturi

2012-01-31T04:08:00.002+02:00

Mai sunt aproximativ 2 luni pana la inceperea campaniei en primeur pentru recolta 2011 din Bordeaux. Cum obsesia mea pentru aceasta regiune nu a beneficiat de vreun antidot eficient pana acum, va voi plictisi si anul acesta cu relatari de la fata locului.

2011 se anunta a fi un an relativ modest pentru Bordeaux. Vremea a cam jucat feste unor regiuni, unde s-a lasat cu furtuni violente si distrugeri semnificative, mai ales in St. Estephe. Sauternes a avut parte de cea mai timpurie recolta de pana acum, iar unele voci spun ca va fi un an excelent pentru licoroase. In concluzie, cel putin pentru rosii, toti se asteapta ca preturile sa scada semnificativ, in comparatie cu ce nebunie a fost in cazul recoltei 2010.

Chateau Cos d'Estournel: una dintre cele mai afectate proprietati, in urma furtunilor din luna septembrie

O scadere va fi cu siguranta dar intrebarea cheie este: cat de mare va fi aceasta? Cei mai multi comercianti au cazut de acord ca preturile ar trebui sa o ia rapid la vale, daca cei din Bordeaux viseaza la o campanie en primeur reusita. Si cei mai importanti jucatori ar trebui sa dea tonul, asa cum s-a intamplat in 2008, atunci cand o mica minune a avut loc si Mouton Rothschild s-a lansat la un pret de 100 Euro/sticla.

In incheiere, m-a amuzat teribil o declaratie a lui Cristophe Salin, unul dintre directorii de la Chateau Lafite: "Anul trecut, multe chateaux-uri au dat dovada de aroganta in stabilirea preturilor". Cand astfel de truisme vin dinspre Lafite, nu pot decat sa rad in hohote.

Tipic sau atipic?

2012-01-29T00:23:00.002+02:00

Ideea acestui articol mi-a venit citind o postare foarte interesanta a lui Chris Kissack (Winedoctor). Despre ce este vorba? Chris ne povesteste cum s-a plictisit de Sauvignon Blanc, mai ales cel din Noua Zeelanda, dar si despre redescoperirea regiunii Sancerre. Si astfel am inceput sa ma intreb mai serios ce intelegem prin tipicitatea de soi.

Mai toti iubitorii de vin stiu ca Noua Zeelanda este la ora actuala, probabil cea mai cunoscuta producatoare de SB. Caracter ierbos, mult fruct tropical, aciditate vibranta. Foarte multi, atunci cand se gandesc la un SB "tipic", NZ este primul nume care vine in cap. Oare asa sa fie? Chris mentioneaza la un moment dat cateva trucuri, folosite in acest caz, din care rezulta asa-zisa tipicitate a soiului pe care il analizam. 1) atingerea unui nivel mare de coacere a fructului si, atentie, 2) o parte a strugurilor sunt culesi mai devreme, pentru a da vinului un caracter usor necopt si de prospetime "bruta". Exista o molecula numita methylpyrazine, ale carei niveluri mari se datoreaza tocmai strugurilor necopti. Cu alte cuvinte, dragii mei, ce credem noi ca e tipicitate de soi, e de fapt un truc de vinificatie. Sincer, nu este neaparat o mare surpriza pentru mine, mai ales ca vorbim de Lumea Noua. La nivel industrial, astfel de trucuri se folosesc pe scara larga prin astfel de zone, mai ales ca exista o libertate mare de exprimare a vinificatorilor, fara prea multe ingradiri legislative. Ce-i drept, rezonez cu parerea lui Chris: si eu m-am cam plictisit de SB, fie ca e din Noua Zeelanda, Chile sau Africa de Sud. Sunt convins ca exista si exceptii (Cloudy Bay sau Greywacke), doar ca cele mai multe vinuri ce se gasesc pe rafturile noastre sunt din esalonul inferior. In plus, nici nu sunt dispus sa dau sume foarte mari pe un vin alb, decat daca stiu ca are un mare potential de imbunatatire in timp si este ceva pe gustul meu.

Am vazut la foarte multi descrieri de genul: un vin tipic sau un vin atipic. Recunosc, si eu folosesc astfel de sintagme. Pana la urma, intrebarea esentiala ramane: care este etalonul dupa care ne ghidam? De unde stim care este tipicitatea unui soi? Din tratate de vinificatie, din enciclopedii, de unde anume? Sau ar trebui sa ne indreptam catre origini? Traim intr-o lume in care individualitatea este din ce in ce mai rara, iar etaloanele sunt din ce in ce mai greu de atins. In zilele noastre, conteaza mai mult ce se intampla in crama, decat ce poate cu adevarat un soi sau altul. Exista o gramada de trucuri prin care poti face ca un vin sa para corect si "tipic". Deci, care ar trebui sa fie modelul dupa care sa marcam tipicitatea in cazul SB-ului? Am zis-o de nenumarate ori, pentru mine "the real thing" este Sancerre. Am o experienta destul de limitata cu aceasta zona dar, din cate am incercat pana acum, pot spune ca un SB facut aici nu are aproape nici o legatura cu cel din Noua Zeelanda. Nu este nici fructul pasiunii, nu este nici un caracter ierbos intoxicant, nici vreo chestie pisiceasca. Din pacate, preturile sunt cam mari si oferta de la noi este aproape inexistenta. Dar daca va impiedicati de vreun SB de Sancerre sau chiar de Touraine si Pouilly-Fume, veti sesiza diferentele. Sunt vinuri cu structura, individualitate si greutate, nicidecum agresive, sub orice aspect. Aici se afla etalonul meu pentru acest soi, la origini mai exact. Pentru cei dispusi sa dea sume mai mari de bani, le recomand si SB-ul produs in Bordeaux, mai ales cel din zona Graves.

La noi, cel mai cunoscut caz de acest gen este cel al Fetestii Negre. Cu toate ca exista unele arome comune si care pot fi considerate tipice, cei mai multi tind sa acopere individualitatea acestui soi, prin diverse metode interventioniste. Asa se face ca multe vinuri mi se par fortate si chiar brutalizate de-a dreptul. Drept urmare, ma plictisesc repede si trec la altceva. As vrea si eu o FN facuta dupa modelul unui Gamay de Beaujolais. Pura, nealterata, sa vad care este adevarata tipicitate si potentialul real al soiului. Oare acea zi va veni?

Varcolacul de la Recas

2012-01-25T01:32:00.001+02:00

Mai tineti minte gama "Vampire"? Ei bine, draga cititorule, am dat si peste o serie de vinuri numita "Werewolf", care se pare ca are mare trecere pe la americani. Conform wine-searcher.com, producatorul ar fi Cramele Recas. Este vorba cumva tot de V-Legend? Poate cineva direct implicat ne va lamuri in acest sens.

Daca doriti sa aflati ce se intampla cand vampirii dau nas in nas cu varcolacii, aruncati o privire mai jos :)

Murviedro Crianza 2008

2012-01-22T22:04:00.001+02:00

Ca si in cazul vinurilor italiene, nu am fost niciodata un mare fan nici al celor spaniole. Bineinteles, cu exceptia producatorilor traditionalisti din Rioja, gen Heredia, La Rioja Alta sau Vina Real. In rest, se cam stie povestea. Vinuri moderne, intens baricate dar, sa recunoastem, cu un raport calitate-pret destul de reusit, mai ales in categoriile inferioare de pret. Chiar si in aceste circumstante, exista momente in care patrund intr-un soi de "perioada spaniola", ca sa fac o scurta aluzie la Picasso :)

Murviedro este un producator din Valencia, iar vinul de fata este un cupaj de Tempranillo, Monastrell si Syrah, si care a petrecut 8 luni in butoaie de stejar american. Prea multe nu sunt de povestit in acest caz. Dupa cum ma asteptam, nasul este dominat de note puternic lemnoase, vanilie, ceva condiment. La capitolul fruct, predomina visina proaspata. Dupa o scurta aerare, apar si timide aluzii vegetale, tipice pentru Tempranillo. Gustul este direct, simplu, predomina tot lemnul, visina si fructe rosii de padure. Aciditate revigoranta, tanini rari si deloc agresivi. Final degraba trecatoriu si neinteresant.

Trecand peste notele lemnoase mult prea intense pentru gustul meu, pot spune ca exemplarul de fata nu este chiar atat de rau. Am apreciat lipsa unei extractivitati exagerate, ceea ce face ca vinul sa fie usor de baut, deloc agresiv si destul de proaspat. Detin si varianta Reserva a gamei, dar pana voi reveni cu impresii personale in aceste sens, puteti citi o recenzie aici. Un spaniol decent la circa 18 lei/sticla - Kaufland.

De ce si pentru cine scriu?

2012-01-19T13:07:00.000+02:00

Iata doua intrebari pe care, probabil, multi dintre bloggerii de vin si le-au pus. Inspirat fiind de unele comentarii la unul dintre articolele lui Bogdan, m-am hotarat sa-mi expun mai pe indelete motivele pentru care a aparut acest blog si care sunt "tintele" propuse.

Inainte de a porni cu aberatiile, doresc sa o citez pe Mona, cu al carei punct de vedere sunt 100% de acord: "Cred ca ar trebui sa scriem in primul rand despre ceea ce ne motiveaza interior si mai putin despre ce credem ca ar vrea publicul." Bingo, dragii mei! Este exact ceea ce m-a determinat sa scriu despre experientele mele cu diverse vinuri incercate. Am ales sa scriu despre vin pentru ca asa am simtit. In primul rand, este o mare pasiune pe care doresc sa o impartasesc si altora. Nu o bag nimanui pe gat, este alegerea fiecaruia daca imi ia in seama sau nu "expertizele". Mai demult, discutand cu George pe aceeasi tema, confratele galatean imi spunea ca exista si o doza marisoara de vanitate in toata aceasta afacere. Bineinteles ca exista, dar nu cred ca este sentimentul prioritar care te face sa pornesti la drum cu asa ceva. Poate ea vine mai tarziu, odata ce incepi sa ai din ce in ce mai multi cititori sau atunci cand anumiti producatori incep sa-ti trimita acasa mostre gratuite spre degustare :)

Si acum, despre ce fel de vinuri ar trebui sa scriu? Pai tocmai, nu ar trebui sa scriu despre un anume tip de vinuri. De ce? Raspunsul e simplu si a fost dat chiar mai sus. Cu toate ca publicul este un factor important in supravietuirea unui blog, pana la urma scriu despre ce doresc si ce imi place. Acest lucru l-am repetat de nenumarate ori si tin sa-l amintesc constant la sfarsitul fiecarei note de degustare. Parerile sunt cat se poate de subiective si reflecta viziunea de moment asupra unui vin. Astfel, publicul care simte ca are gusturi si viziuni apropiate de cele exprimate de mine, ma va urmari in mod constant. Nu am pornit la drum cu un public tinta in gand. Poate unii asa incep, nu este si cazul meu. Nu voi scrie despre vinuri entry-level, pentru ca asa doreste o parte a publicului. Voi scrie despre astfel de vinuri doar atunci cand mi se pune pata pe ele si pentru ca nu sunt angajatul nimanui. Este valabil si pentru vinuri mai scumpe sau mai stiu eu din ce categorii. Din pacate pentru unii, nu detin vreun Wine Advocate, sa-mi permit o armata de oameni care sa deguste vinuri din toate regiunile lumii si pe categorii de pret bine delimitate. Asa ca alegerile mele au la baza bugetul personal de moment si dorinta mea de a incerca chestii cat mai diverse si in toate palierele de pret. Asta e tot. Nu vreau sa jignesc publicul sub nici o forma. Cei care imi cunosc gusturile si care ma citesc in mod constant, stiu despre ce este vorba in propozitie. Pana la urma, sunt finantele proprii si personale in joc.

Si nu uitati: pentru a face diferenta dintre un vin mic si unul mare, trebuie sa le incercati pe ambele :)

Montrachet sub lupa

2012-01-19T11:25:00.000+02:00

Este vorba de celebra zona grand cru din Burgundia, unde multi sustin ca iau nastere cele mai bune vinuri din lume, din soiul Chardonnay. Am descoperit pe site-ul oficial al comunei o harta foarte interesanta, prin care se pot identifica toate parcelele, suprafata fiecareia si, bineinteles, proprietarii acestora. Astfel, cand treceti cursorul pe fiecare parcela, in casuta de cautare va fi afisat si proprietarul. Va puteti juca mai mult aici.

Daca mai tineti minte episoadele dedicate Burgundiei, v-am spus atunci ca unul dintre principalele motive de confuzie in alegerea unui vin sau altul de aici, este faramitarea incredibil de accentuata a parcelelor si multitudinea de proprietari. Astfel ca se poate ajunge uneori ca mai multi proprietari sa-si imparta o singura parcela (unele chiar si sub 1 ha).

Ideea unei harti detaliate este foarte buna si utila, mai ales daca faceti vreo vizita prin zona. Dar, in acelasi timp, arata si cat de redusa poate fi productia unora care detin vie pe aici. Apoi ne miram la preturile pentru aceste vinuri...

Poarta catre podgoria Le Montrachet

Florenta Pinot Noir 2002 - Vinarte (Romania)

2012-01-17T12:32:00.002+02:00

Nu stiu ce se intampla in magazinul Billa din cartierul meu. Apar tot felul de "dinozauri" la oferta, vinuri mature autohtone ce nu le-ai mai vazut de cativa ani pe rafturi. Cu Rosso di Valachia 2006 am avut noroc; am dat de un vin bine pastrat si structurat. Acum vreo 2 saptamani, a aparut o sticla de Red Paradox 2001 (Vinarte), un vin care mi-a trezit amintiri din cele mai placute. Din pacate, cand m-am hotarat sa-mi incerc norocul cu el, cineva mai iute de mana mi-a luat-o inainte. In schimb, mi-au picat ochii pe un alt vin dat disparut de Vinarte - Florenta Pinot Noir. Varianta 2002, la 15 lei/sticla. What the fuck, mi-am zis, hai sa risc, macar de dragul vremilor trecute. Nu, nu am dat de jackpot, nici nu ma asteptam la banii si varsta acestui Pinot. Doar eram curios sa vad cum se prezinta un vin din 2002, luat de pe raftul unui supermarket.

Imediat dupa destupare, vinul se prezinta la pahar cu o culoare extrem de avansata, cu nuante maronii si bordura pronuntat portocalie. Dupa vreo 15 minute la respirat, surpriza: bordura portocalie a ramas, dar "miezul" a devenit rubiniu foarte deschis si dragut. Nasul prezinta urme evidente de oxidare, avansat, matur, cu note de rom, rugina, caramel si miere. Dupa o vreme, apar si notele tomnatice, ceva fum si piele. Fruct mai deloc. Gustativ, nu am ce povesti. Vinul este aproape complet impuscat, plat, fara viata prea multa ramasa. Lipsa aciditatii este marea hiba, precum si taninii uscati care au acoperit orice urma de fruct rezidual. R.I.P!

Totusi, fiind un mare fan al vinurilor vechi, nasul mi-a placut oarecum, chiar si cu notele sale foarte avansate. Deh, e vorba de obsesiile fiecaruia pana la urma. Problema e ca, la un astfel de nas m-as astepta de la un vin de 30-40 de ani (de prin alte parti), nu la unul de 9 ani. Nu-mi pot da seama daca, in conditii de pastrare optime, acest vin ar fi evoluat altfel. Pana la urma vorbim totusi de un Pinot la mai putin de 5 euro...

Peter Mertes Riesling Bernkasteler Spatlese 2010 - Gold Edition (Germania)

2012-01-15T00:08:00.000+02:00

Din nou, un alt vin achizitionat din Kaufland, la un pret de 20 lei/sticla. Despre varianta Kabinett a aceleiasi game, puteti citi cate ceva la George. A cam inceput sa-mi placa aceasta senzatie de masochism ce mi-o acord de ceva vreme incoace, odata cu noua gama de importuri din Kaufland. Nu am gasit vinuri rele de tot pana acum, doar baubile si cam atat. Ce-i drept, nearuncand o avere pe ele, imi permit sa experimentez putin si sa ma sacrific pentru binele comunitatii :)

Ce mi s-a parut ciudat la aceasta gama Gold Edition de la Mertes, este faptul ca toate vinurile au acelasi pret, indiferent de clasificare. Credeti ca un Spatlese la 20 de lei este capabil de minuni? In nici un caz, Mertes nu este salvatore de la patria, oricat ar incerca. O concluzie personala pot trage, dupa ce in ultima vreme am tot incercat diverse Riesling-uri nemtesti: calitatea creste dramatic, odata cu inaintarea pe scara preturilor si a clasificarilor, parca mult mai evident decat in cazul altor soiuri.

Culoare draguta, galben-pai stralucitor. Nas tipic, corect, flori albe, mandarina, ceva miere de salcam. In schimb, gustul dezamageste cumplit. Atac initial dulceag, plat, uni-dimensional, mijloc nexam si finish scurt si intepator. Marea problema a acestui vin este finalul dominat de note evidente de vitamina C efervescenta. Cred ca un nene bine intentionat a scapat ceva acid ascorbic prin cuva. Macar nu a fost exagerat de dulce. Pacat de nasul destul de interesant si datator de sperante.

Daca tineti musai sa incercati ceva din aceasta gama, se pare ca un Kabinett e ceva mai baubil decat ast Spatlese. Dar eu spun un mare pas la Peter Mertes - Gold Edition.

REC 3: Infectia continua!

2012-01-12T23:59:00.000+02:00

Nu cred ca un adevarat fan al genului horror, sa fi pierdut din vedere micul film spaniol denumit simplu, REC. Regizat in doi - Paco Plaza si Jaume Balaguero - filmul cu pricina a reusit sa devina, in scurt timp, un "cult favourite" al multora. Inclusiv al meu. De la Blair Witch incoace, s-au facut o gramada de filme gen "inregistrare pierduta si regasita" dar, dupa umila mea parere, REC este cel mai reusit dintre ele. Reuseste sa-ti induca un sentiment de teama adevarata, dublata de senzatii claustrofobice ce te fac sa inghiti in sec pe intreg parcursul vizionarii. Cum era de asteptat, a urmat si o continuare - REC 2 - cel putin la fel de reusita ca originalul, ba chiar si cu o extindere a mitologiei destul de originala si interesanta. In mare, subiectul este simplu: o infectie asemanatoare cu rabia izbucneste intr-un complex de apartamente, cei afectati transformandu-se intr-un soi de zombies. De aici, urmeaza nebunia.

Anul trecut, Paco Plaza a anuntat ca se mai pregatesc inca 2 filme pe aceeasi tema: REC 3 - Genesis si REC 4 - Apocalypse. De data aceasta, cei doi regizori si-au impartit frateste sarcinile - Plaza a preluat Genesis, in timp ce Balaguero se va ocupa de Apocalypse. Dupa indelungi asteptari si dupa un teaser prin luna septembrie, iata ca, in sfarsit, a fost lansat un trailer adevarat. Si, vai de mine, ce trailer! Ce carnagiu ne asteapta, dragii mei! Interesant este ca, pe langa filmarile tip POV, Plaza apeleaza de data aceasta si la cinematografie clasica, ceea ce da un aer fresh noii serii. Actiunea implica o nunta, care se va transforma intr-o baie de sange si zombies. Ce naiba sa-ti doresti mai mult de la un horror old-school? :)

Ma jos puteti viziona varianta spaniola,fara subtitrare, dar nu cred ca este nevoie de asa ceva. Imaginile vorbesc de la sine. Enjoy!

Montgras Chardonnay 2010 (Chile)

2012-01-08T14:51:00.004+02:00

Daca doriti sa cumparati vinuri pe care sa le beti lejer, la o simpla masa de pranz, fara pretentii de complexitate, atunci va recomand sa trageti o fuga prin Kaufland. Dupa cum v-am spus deja, selectia de importuri s-a schimbat radical si puteti gasi vinuri la preturi decente, mai ales din Lumea Noua. Poate sunt si unele bombe, dar cu putin noroc, sare si iepurasul din palarie. Oricum, repet, lasati acasa asteptarile marete; vrajeala merge doar daca veti cauta vinuri usoare si necomplicate. Cum este si cazul acestui Chardonnay chilian, produs de Montgras.

Din cate se mentioneaza pe site-ul producatorului, vinul e obtinut cu ajutorul drojdiilor naturale, nevazand baricul, ci doar cuvele de inox. Intr-adevar, chiar daca vinul scoate fructul in fata, tinde sa nu exagereze si are un profil destul de retinut.

Culoare galben-pai stralucitoare. Nas cu note puternice de ananas, pepene, banane si citrice. Gustativ, vinul se prezinta simplu, destul de rotund, cu o usoara nuanta cremoasa. Fructele tropicale isi fac simtita din nou prezenta, dar totul se termina destul de rapid si fara complicatii. Aciditatea este medie, bine integrata si ansamblul este binisor echilibrat. Va recomand sa-l incercati usor racit, alcool-ul iese din peisaj la temperaturi mai ridicate.

Proaspat, usor de baut si ok pentru banii ceruti - 19 lei/sticla. Este un vin care iti ofera doar cat trebuie, in suma respectiva. Nimic mai mult, nimic mai putin.

Obsesia numita concept

2012-01-05T02:56:00.000+02:00

Urmarind comentariile la ultima poveste marca Pivnicer, am remarcat aducerea in discutie a unei mai vechi probleme ce macina pe multi de pe la noi - conceptul din spatele unor vinuri.

Cum bine remarca George, aceasta obsesie para a fi mai mult infipta in capul nostru mioritic. Si intreb: de ce? Cat de important este un concept din spatele unui vin? De ce ar trebui ca o eticheta sau un concept sa ne influenteze decizia de a cumpara sau nu produsul cu pricina? Vi se pare normala o astfel de abordare? Nu ar trebui sa primeze calitatea produsului aflat in sticla? Pana la urma ce cumparam: o eticheta sau un vin?

Dupa cum va puteti da probabil seama, eu nu prea dau doi bani pe etichete si concepte, sau mai stiu eu ce inflorituri de marketing. Pe mine ma intereseaza strict ce se afla in sticla. Nu sunt impotriva acestui tip de "convertire" a publicului, doar ca nu-mi pasa de prezenta lui. Vinurile de Bordeaux sau mai stiu eu din ce regiuni celebre, aproape toate au cele mai simple etichete de pe lumea asta. Nu e nevoie de cine stie ce desene, titluri latinesti, povesti lacrimogene. Nu, continutul vorbeste de la sine, iar imaginea s-a format in zeci, chiar sute de ani, nu prin eticheta, ci prin calitate, traditie, legenda si alti factori. Ce-ar fi sa nu ma apropii de Chateau Le Gay, pentru ca un anume cuvant are o oarecare conotatie? :))

Da, Karakter suna ca naiba si de-a dreptul haios, dar asta ar trebui sa ne faca sa nu incercam vinurile? Get over it and try the fucking wine! Sa-mi explice si mie cineva minunea din spatele etichetelor pe care scrie cat roata carului: PREMIAT. Ce simplu, nu? Vreun concept special? Nu, dar astfel de vinuri se vand ca painea calda. Dar aici nu e vorba de calitate sau de concept, ci de obiceiurile consumatorului autohton, de educatia in domeniu sau, mai bine spus, de lipsa acesteia. Poate ca aici trebuie lucrat cu adevarat, in loc sa se insiste obsesiv pe etichete care mai de care mai fancy. Toti declaram ca vrem vinuri corecte la un pret corect, dar ne intereseaza mai mult ca nu stiu ce titlu nu suna cum trebuie, ca are nu stiu ce conotatii. Cand apar unele vinuri cu adevarat bune, ce facem? Hmm, stai putin ca numele gamei nu-mi place, e ceva in neregula acolo, nu se potriveste; da-l naibii de vin, eticheta e ca naiba. Pana la urma, ce anume dorim? Cred ca nici noi nu stim exact; bajbaim, asa cum o face si industria de profil.

Sunt curios daca vreun departament de marketing are o idee clara cat anume din vanzarile totale se datoreaza conceptului aflat pe eticheta. Poate cineva din interior ma poate lamuri in aceasta problema. Pana atunci, va urez sa aveti parte de lichide de calitate si nu de o imagine :)

Apollonio Valle Cupa 2004 (Italia)

2012-01-04T11:49:00.002+02:00

Un vin care a facut ceva furori pe la noi si importat de Crama Musat (undeva pe la 46 lei/sticla). Cei de la vinul.ro i-au acordat vreo 92 de puncte, are si o medalie de aur la Bruxelles 2010. In consecinta, ma cam asteptam la ceva facut special sa atraga si sa placa la prima vedere. Si nu m-am inselat. Un cupaj fifty-fifty de Primitivo si Negroamaro. Nu in ultimul rand, ii multumesc lui George pentru amabilitatea de a imparti licoarea cu mine :)

Culoare: rubiniu intens, fara semne de maturitate.

Nas: foarte intens, multa ciocolata, coacaze, ierburi aromate si cirese negre. Exista si note pamantoase, cerneloase si usor amarui, amprenta soiului Negroamaro. Lemn bine integrat in peisaj.

Gust: atac sustinut, dulceag, aproape cu o senzatie de licoros. Vinul este plin, concentrat, dens. Din nou, coacaze, si multe cirese negre bine coapte. Din fericire pentru mine, spre final devine proaspat, sustinut de o aciditate buna si tanini foarte fini. Post-gust tonic, delicios si mediu. Alcool extrem de bine integrat (14,5%).

Acest Apollonio este un vin cat se poate de modern, facut parca pentru a castiga medalii pe la concursurile cu staif. Totusi, reuseste sa aiba ceva in plus fata de cele mai multe exemple din Lumea Noua, la banii astia. Are si un evident touch de Lumea Veche, plus un strop de personalitate, ceea ce-l salveaza de la a deveni complet neinteresant in ochii mei. Si, pentru a fi carcotas pana la capat, nu m-a incantat acea dulceata initiala din gust :) Dar, per ansamblu, trebuie sa recunosc ca este unul dintre cupajele mai reusite si mai interesante incercate pana in 50 de lei.

Savanha Sun Sauvignon Blanc 2011 - Spier (Africa de Sud)

2012-01-02T23:39:00.003+02:00

Sticla achizitionata din acelasi Kaufland, unde selectia de vinuri s-a schimbat dramatic, as putea spune. Foarte multe importuri, mai ales pe filiera germana, la preturi destul de mici. Nu trebuie sa va asteptati la nume mari, dar cred ca se poate pescui ceva interesant de pe acolo.

Acest Sauvignon sud-african ofera exact ce te-ai astepta de la un vin de Lume Noua, la 20 de lei. Destul de corect, cu fruct bine copt, dar si o usoara senzatie artificiala. Nas ok, cu mult kiwi, ardei gras si senzatii ierboase. Gustativ, atacul initial este usor dulceag, fructe exotice bine coapte si ceva mar verde. Cred ca e si ceva zahar pe acolo, de aici si senzatia de artificial mai sus amintita. Aciditatea este buna si ofera o tenta crocanta la final. Bineinteles, ca la orice vin la pretul asta, structura este cea care lipseste. Ca si in cazul Riesling-ului de la Prum, mijlocul este inexistent, iar finalul este abrupt. De post-gust nu prea am ce aminti, deoarece iti trebuie multa imaginatie sa poti detecta ceva.

Baubil, neinteresant, fara defecte tehnice foarte mari, pret mic, tipic pentru Lumea Noua.

Vinuri memorabile in 2011

2011-12-30T12:07:00.003+02:00

La sfarsit de an, este vremea concluziilor de tot felul. Astfel ca a venit momentul sa fac si eu un mic top al vinurilor care m-au impresionat, in anul ce sta sa se termine.

Au fost multe vinuri incercate, cele mai multe reusite, cateva inca in cautarea identitatii, iar altele care nu au spus mai nimic. De vinuri corecte avem parte din ce in ce mai mult, dar exemplarele cu adevarat memorabile sunt rare. Dupa cum veti observa, acest top cat se poate de personal si subiectiv, este dominat de vinuri mature/vechi, iar autohtonele mai au inca de lucru pana sa fie memorabile. Cel putin pentru mine. Ordinea este aleatorie, fara punctaje, ci doar cu scurte impresii in dreptul fiecarui vin.

Vina Tondonia Reserva 1991 - Lopez de Heredia
- cel mai complex vin alb sec de l-am baut pana acum; old-school, structurat, cameleonic si cu o aciditate incredibila.

Chateau La Tour Figeac 1970 - St. Emilion Grand Cru Classe (Magnum)
- matase pura, un vin pe care l-am prins la apogeu; exact, maxima exprimare dupa mai bine de 40 de ani, cred ca am spus cam totul, nu?

Reserva "Vina Ardanza" 1989 - La Rioja Alta
- alt vin old-school de Rioja, de o eleganta si o definitie fantastice in gust.

Chateau Giscours 1981 - Margaux Grand Cru Classe
- din nou, eleganta desavarsita si un parfum superb, cum numai un Margaux poate sa ofere.

Chateau Rayne Vigneau 2000 - Sauternes 1er Cru Classe (Magnum)
- un Sauternes de manual, echilibrat si discret, cu o aciditate debordanta.

Prince Matei 2007 - Vinarte
- echilibrat, are cate putin pentru fiecare gust; potential bun de viitor.

Chateau Lagrange 1989 - St. Julien Grand Cru Classe
- tinerete debordanta, chiar si la cei peste 20 de ani ai sai.

Nachbil Syrah 2008
- ultra-piperat, clasic, inca neintegrat dar cu un potential excelent.

Joseph Drouhin Nuits-Saint-Georges 1988
- excelent pastrat pentru un umil "villages", autentic si suculent.

Jean Paul Brun - Morgon 2010
- un Beaujolais pur, autentic, cu structura, cu tot ce vrei.

Mas de Daumas Gassac 2001
- inca un infant, structura uriasa, perfect echilibrat.

La Pialade 2003 - Cotes du Rhone
- ruda cea mai "saraca" din portofoliul Rayas; o puritate si o concentratie a fructului cum rar intalnesti la un vin de o asemenea categorie.

Chateau La Tour Figeac 1970

In incheiere, nu-mi ramane decat sa va urez un An Nou fericit, plin de bucurii si vinuri bune din belsug!

S.A. Prum - "Essence" Riesling 2010 (Germania)

2011-12-24T23:28:00.003+02:00

O descriere detaliata a vinului precum si a producatorului puteti gasi pe blog-ul lui Dan. Manat fiind de curiozitate, am tras si eu o fuga in Kaufland pentru a vedea ce si cum.

Dupa ce am incercat acest vin, pot spune ca sunt de acord cu Dan doar in ceea ce priveste nasul :) Destul de tipic, fructe albe, mere verzi, caisa, putina piersica, ceva ananas si un strop de piatra uda. Gustul insa m-a dezamagit. Bine, la putin peste 20 lei, nu trebuie sa te astepti ca un Riesling nemtesc sa rupa norii. Dar, din pacate, nu am simtit vinul asa cum l-a simtit Dan. Interesant este ca, in seara precedenta, m-a sunat George sa-mi spuna ca a incercat si el acelasi vin si ca el a considerat ca este deficitar la capitoul aciditate. Dan mentioneaza o aciditate moderata. Ei bine, pentru mine au fost momente cand aciditatea mi s-a parut ca iese din corpul, si asa firav, al vinului. Pe alocuri, chiar spritzy, as putea spune. Dar nu asta a fost principala problema, ci ca exemplarul cu pricina s-a prezentat difuz si confuz, lipsit de un orizont clar. Ba cu accente dulcege, ba putin amarui, ba acru de-a dreptul. Macar aceste elemente se puteau imbina mai fericit, dar nu este cazul aici. Mai adaug si lipsa aproape completa de structura, plus un mijloc inexistent. Ca o echipa a carei aparatori arunca mereu mingea direct pe atacanti, daca-mi este permisa paralela fotbalistica. Finalul abrupt si usor acru, inexpresiv, a venit sa completeze un tablou nu prea fericit.

Un vin baubil la cei aprox. 22 lei? Bineinteles. Totusi, sincer sa fiu, la bani ceva mai putini as merge mai degraba pe gama Livia de la Girboiu sau pe albele de la Budureasca. Nu e vorba ca sunt mai complexe, dar mi se par ceva mai bine definite.

Urmatorul pas: licitatii de vinuri in magazinele duty-free

2011-12-21T00:36:00.002+02:00

A mai cazut un record in materie de achizitii de vinuri. Nu, de data aceasta nu este vorba de vreo licitatie organizata in Hong-Kong, ci de un banal duty-free de pe aeroportul Charles de Gaulle - Paris. Un domn necunoscut a dat aproape 50.000 Euro pe doar 6 sticle de vin. Iata si suspectii: Romanee Conti 1995, Chateau Margaux 2003, 2 sticle de Lafitte 1982 si 2 sticle de Petrus 1980. Pai ce credeati, ca erau implicate vreun Davino sau Basilescu? :)

Se pare ca in preajma Craciunului, astfel de vanzari record sunt la ordinea zilei. Nu mai putin de 400.000 de sticle de sampanie sunt vandute anual, de catre aeroportul francez.

Iata si cateva concluzii:

1. De remarcat ce vinuri poti gasi intr-un magazin de tip duty-free, pe aeroportul din Paris. Totusi, preturile numai de duty-free nu sunt. In mod clar, din alte surse ai putea lua vinurile de mai sus pana in maxim 20.000 Euro.

2. Cumparatorul a fost descris ca fiind de origine asiatica. Mi se pare normal, cine putea sa dea atatia bani in necunostinta de cauza? :)

3. In curand, ne putem astepta ca Sotheby's sau Christie's sa organizeze licitatii de vinuri in magazinele duty-free, din marile aeroporturi. Pare o afacere sigura si aducatoare de multi bani.

Paziti-va...fundul!

2011-12-16T15:12:00.001+02:00

Din cate se pare, guvernul australian a aprobat folosirea in vinuri a unui aditiv ceva mai special, pe numele lui: sodium carboxymethyl cellulose.

Faza misto e ca, in lumea medicala, substanta cu pricina este foarte apreciata pentru efectul sau anti-balonare si...laxativ. In ceea ce priveste vinul, acest agent potential periculos pentru bietele noastre funduri, este folosit la limpezirea si prevenirea cristalizarii (vinuri albe si spumante). Intre noi fie vorba, oare cand vor intelege unii ca aparitia unor cristale de tartru in vinul alb este un lucru natural si care nu influenteaza gustul acestuia?

Asa ca, dragii mei, aveti grija la cat va "scapati" daca faceti vreo degustare sau betie cu vinuri australiene (si nu numai). Sfarsitul poate fi aproape :))

Chateau Larrivet-Haut-Brion 1985 (Franta)

2011-12-06T13:04:00.001+02:00

Daca tot a trecut Mos Nicolae pe aici, mi-am zis sa-l cinstesc cu un vin matur de Bordeaux. Mai exact, ceva din zona Pessac-Leognan, un Chateau Larrivet-Haut-Brion, una dintre cele cateva proprietati care poarta in componenta numelui celebrul Haut-Brion. A nu se confunda cu legendarul Chateau Haut-Brion, au in comun doar zona de provenienta.

Anul 1985 a fost unul foarte bun pentru Bordeaux, cu vinuri puternice, structurate si taninoase, predispuse unui somn foarte lung. Dupa cum veti vedea, nici acest Larrivet nu face exceptie, cu toate ca puterea i s-a mai domolit putin. Ce a ramas? Ei bine, o mare placere de a bea un astfel de vin :) Un cupaj de Cabernet Sauvignon si Merlot, in procentaj aproape fifty-fifty.

Dopul sanatos si foarte lung a fost extras intr-o singura bucata.

Culoare: rubiniu stralucitor, cu o usoara bordura caramizie.

Nas: dupa umila mea parere, mirosul este punctul forte al acestor vinuri mature/vechi. Pur si simplu, te fac sa stai cu nasul in pahar mai tot timpul. Buchet matur dar si proaspat in acelasi timp. Fructe rosii, cirese negre, mai tarziu coacaze. Dupa care urmeaza avalansa de ierburi aromate, nuante tomnatice, lemn perfect integrat. Bininteles, nu putea lipsi piatra de rau si o puternica senzatie de pamant reavan. Dupa 1 ora, au aparut tone de tutun, uscat, aromat, de care doriti voi si note de piele veche.

Gust: aici, vinul s-a prezentat viu, sanatos si nevatamat. O prospetime debordanta, o bogatie subtila a fructului, un echilibru de invidiat si o eleganta dezarmanta. Cirese, visine bine coapte si ceva condimente. Aciditate superba, tanini inca prezenti dar fini si aproape complet integrati. O mineralitate ce taie ca o lama prin papile. Final mediu-lung, dominat de visine, tutun si de o suculenta care te indeamna sa iti mai torni rapid un pahar. De fapt, asta ar trebui sa fie si ideea unui vin, in viziunea mea. Sa te indemne sa termini sticla cat mai rapid :)

Pe langa vitalitate si usurinta cu care poate fi baut, ceea ce m-a impresionat cu adevarat a fost tipicitatea nemaipomenita. Stiti, e chestia aceea pe care o gasesti din ce in ce mai rar, chiar si in Bordeaux. Un Pessac pur-sange, care poate fi ghicit cu usurinta cand il pui alaturi de un Pauillac si un Margaux. Acest Larrivet este spre sfarsitul apogeului, unde cred ca va mai rezista vreo 2-3 ani. La sfarsit, nu pot spune decat: give me some more!

Aubert de Villaine si draga sa Burgundie

2011-12-05T15:03:00.001+02:00

Aubert de Villaine este sinonim cu Domaine de la Romanee-Conti. Un ins destul de retras, caruia nu prea ii place sa fie in lumina reflectoarelor sau ca jurnalistii sa dea navala pe domeniul sau. Vinurile sale sunt, probabil, cele mai cautate si scumpe din aceasta lume. In putinele interviuri pe care le-a dat, vorbeste cu pasiune despre Burgundia si despre vinurile sale care ajung sa fie visul oricarui pasionat. De curand, Aubert a lansat o campanie pentru ca Burgundia sa fie inclusa in patrimoniul UNESCO. Astfel, zona va putea fi protejata de mania constructiilor si a tehnologizarii moderne.

Mai jos, puteti viziona un scurt clip pentru promovarea campaniei. Veti avea sansa sa vedeti si micile parcele din care se obtin aceste vinuri faimoase, modul de selectie al strugurilor, etc. Imagini rare, pentru ca foarte putini au avut ocazia sa cunoasca din interior Domaine de la Romanee-Conti. Enjoy!

Cum sa deschideti o sticla de vin vechi

2011-11-30T13:00:00.001+02:00

Francois Audouze este un personaj extrem de cunoscut, mai ales in lumea bautorilor de vinuri vechi. Un colectionar inrait si un adevarat specialist in acest domeniu. Metodele sale sunt folosite din ce in ce mai mult de iubitorii unor astfel de licori, si pe buna dreptate, pentru ca sunt eficiente. Ce imi place mie la Audouze este ca, spre de deosebire de alti colectionari, nu pare genul interesat sa profite financiar la maxim de situatia sa, scotandu-si comorile la licitatie prin Hong Kong. In schimb, el prefera sa organizeze periodic asa-numitele "wine dinners", un concept ce prinde din ce in ce mai mult si la noi. De altfel, si eu ma gandesc serios sa intru pe acest teritoriu, pentru ca vinurile ceva mai deosebite merita sa fie impartite cu altii, si nu baute de unul singur intr-un apartament :)

Dar pana atunci, va invit sa aruncati o privire aici, pentru a prinde tehnica aplicata de Audouze la deschiderea unei sticle de vin vechi. Dupa cum va puteti da seama, un vin matur sau vechi necesita o atentie suplimentara, mai ales datorita dopurilor care se deterioreaza in timp. In mare, metoda lui Audouze implica doua tipuri de tirbuson: unul normal si unul ceva mai special, cu o spirala lunga. Bineinteles, trebuie sa aveti la dispozitie si alte gadget-uri, dupa cum veti vedea in pozele link-ului de mai sus.

De asemenea, mai jos puteti viziona si un scurt interviu in care Audouze isi explica metoda. Succes!

Cum sa acorzi puncte unui vin pe care nu l-ai baut

2011-11-26T02:02:00.001+02:00

In ultima vreme, discutiile cu privire la necesitatea punctarii vinurilor au atins cele mai inalte culmi. Atat in blogosfera autohtona, dar si pe la expertii din afara. Atatea gusturi in materie, atatea pareri, cum este si normal. Vedeti, asta este unul dintre principalele motive pentru care fug de puncte :) Cei care imi citesc blog-ul, imi cunosc parerea despre subiect. Nu mi-am schimbat-o si nu mi-o voi schimba vreodata.

Dar acum nu doresc sa-mi insir toate gandurile personale despre puncte. Tot cautand pe internet povesti interesante, am dat de ceva care m-a cam lasat masca. Personajul principal este, din nou, Robert Parker. Chiar daca nu ma incanta deloc sistemul sau de notare, am un respect deosebit pentru opiniile sale. Pana la urma, inca este cel mai influent critic de vin, nu vreun neica nimeni din Galati. Totusi, mister Parker are si momente in care da cu bata-n balta, uneori la modul salbatic. Atat in ceea ce priveste unele vinuri analizate, cat si anumite situatii in care isi pierde orice urma de credibilitate.

Si ajungem la povestea cu pricina. Pe de o parte, il avem pe RP. De cealalta parte avem un vin celebru, Chateau de Beaucastel. Anul 2007. La momentul lansarii campaniei en primeur, s-a anuntat cu surle si trambite ca Parker a notat vinul respectiv. Dar, stati putin, surpriza: avocatul nostru nici nu a gustat vinul, asta chiar dupa spusele sale! Pai si atunci, de unde a aparut nota respectiva? Dupa spusele aceluiasi Parker, se pare ca a degustat totusi ceva; in speta, vinuri din cele 13 soiuri individuale ce intra in componenta finala a produsului finit. Asta inainte ca amestecul sa fie realizat. Si uite asa, Chateau de Beaucastel 2007 a fost binecuvantat cu un scor preliminar de 93-95 pct, fara ca macar vinul sa fie "asamblat".

Curat murdar, coane Parker, n-am ce zice. Cred ca vanatorii de puncte sunt foarte mandri de astfel de practici. Oameni buni, incercati sa cumparati vin, nu puncte. Asa se pierd in ceata multe vinuri care merita atentia voastra, dar al caror singur ghinion este acela de a nu avea atasat un scor de 90+ in dreptul lor.

Stupid

Exista vinuri "icon" romanesti?

2011-11-23T12:22:00.001+02:00

Un nou articol semnat de Jamie Goode mi-a atras atentia. De data aceasta, subiectul este legat de asa-numitele vinuri "icon". V-am mai adus si eu in atentie cate ceva despre ele, cu ceva timp in urma. Atunci, am facut referire la californienele gen Screaming Eagle & Co.

Se pare ca virusul vinurilor icon cuprinde, incet-incet,din ce in ce mai multi producatori de pretutindeni. Reteta e simpla: se "confectioneaza" un vin din struguri alesi pe spranceana, continutul se introduce intr-o sticla grea (de preferat), se pune o eticheta fancy, un pret pe masura si se asteapta notele uriase ale criticilor entuziasmati. Bineinteles, o nota mai mare asigura vanzari mai sustinute. Asa cum bine spune si Goode, problema cea mare este ca toate aceste vinuri sunt ca si clonate: puternice, ultra-concentrate, fruct mult si dulce si, normal, stejar nou-nout cat cuprinde.

Apoi, am stat si mi-am pus intrebarea: oare la noi putem spune ca exista astfel de vinuri? Doresc sa va las pe voi sa veniti cu exemple, daca veti considera ca acestea exista. Incercati sa luati in considerare mai ales pretul, un factor important in ecuatia data. Succes :)

Un icon chilian

Cantina di Soave - Amarone della Valpolicella Cadis 2007 (Italia)

2011-11-22T05:32:00.001+02:00

O descriere pe larg a producatorului si a vinului mai sus amintit, puteti gasi la George. Nu am fost si inca nu sunt un mare fan al vinurilor italiene. Bineinteles, exista si exceptii de genul Barolo, Barbaresco sau, ocazional, Chianti Classico. In rest, aceasta zona a lumii nu ma atrage in mod deosebit. Cu atat mai mult, astfel de vinuri speciale gen Amarone sau Recioto. Inteleg ca sunt chestii putin diferite de ceea ce incercam de obicei, ca procesul de obtinere este unul destul de complicat, dar cu gusturile personale nu te pui.

Nu mi-am schimbat optica nici dupa ce am incercat acest Amarone. Nu intelegeti gresit, este un vin foarte bun, bine facut si, sa spunem, diferit. Dar este unul pentru cei care apreciaza cu adevarat stilul respectiv.

Mai intai, te intampina o culoare rubinie intensa, cu tente sangerii. Un nas nu din cale afara de intens, cum te-ai astepta in cazul unui Amarone. Oarecum de inteles, deoarece sticla fusese deschisa de ore bune si decantata inca ceva timp la mine. Cuvantul de ordine este tutun, fie ca vorbim de foi sau de ceea ce ramane in scrumiera dupa ce tragi un fum. Dupa care urmeaza note intense de piele, ceva fructe rosii dar adevaratul dirijor este pruna. Proaspata, uscata, afumata, de care vreti. Gustativ, avem de-a face cu un vin dens, dar cu o greutate destul de bine tinuta sub control. Nu este atat de intens si lipicios ca alte exemplare de acest gen. Ba chiar as putea spune ca mi s-a parut o varianta ceva mai light de Amarone, in sensul in care poate fi baut mai usor decat te-ai astepta. Fructe bine coapte, visina uscata si o mineralitate surprinzatoare. Taninii sunt bine integrati si fini, iar aciditatea este cam suspect de bine reprezentata. Final suculent, dominat de condimente, cireasa, pruna si o idee de ciocolata amaruie.

Din cate stiu, pretul unei sticle este in jurul a 30 Euro. Pentru un Amarone, sa-i spunem entry-level, e o afacere destul de buna. Doar daca sunteti atrasi de acest tip de vinuri.

Domaine des Aubuisieres 2010 "Cuvee de Silex" - Vouvray (Franta)

2011-11-19T22:35:00.001+02:00

Domaine des Aubuisieres este detinut de Bernard Fouquet, un producator cunoscut din Vouvray (Loire), proprietarul a circa 26 ha de vie, dintre care 21 ha doar cu Chenin Blanc.

Primul lucru ce mi-a atras atentia cand am primit sticla a fost prezenta unui screwcap de tip Stelvin, o prezenta ceva mai eleganta decat varianta traditionala a acestui tip de dop. Din spusele lui Chris Kissack, Bernard a trecut la aceasta masura mai mult la presiunile clientilor lui mai importanti, cu toate ca nu prea se arata incantat de ea. Ma rog, asa o fi, conteaza mai putin, sa trec rapid la acest Vouvray tanar si nelinistit.

Culoare galbena stralucitoare, cum ii sta bine unui Chenin. Nasul este foarte expresiv, cu nuante evidente de pepene galben, tonuri florale si citrice, dar si o idee de ananas. Gustul debuteaza in forta, vinul este rotund, plin in atacul initial, fructe albe bine coapte, pepene galben. Cu toate ca da senzatia de exuberanta, se simte o oarecare eleganta aparte. Dupa care vinul vireaza catre un final sec, mineral si citric, cu o aciditate bine integrata. Este clar un Vouvray inca foarte tanar, cu potential de imbunatatire pe termen mediu. Vinul nu este foarte complex, dar bine facut si structurat. Drept dovada, chiar si la temperaturile mari din camera, acesta nu s-a "rupt", pastrandu-si structura intacta.

O foarte buna expresie a acestui soi ce face furori mai ales in Africa de Sud. Dar ar fi bine sa incercati mai des si exemplele "originale" din Valea Loarei :)

Pret: 8 Euro/sticla - Belgia

Reintalnire cu un vechi amic: Rosso di Valachia 2006

2011-11-17T10:35:00.001+02:00

Intotdeauna am avut o slabiciune pentru acest vin. Despre varianta 2005, am scris chiar la inceputurile acestui blog. Inca de atunci, am sustinut ca Rosso di Valachia este unul dintre putinele vinuri autohtone serioase, plasate in pragul de pret 20-25 lei. Nu mi-am schimbat parerea de-a lungul timpului, iar acest 2006 a venit sa mi-o confirme o data in plus.

Culoare rubinie stralucitoare, fara prea multe semne de maturitate. Nas neasteptat de intens, deschis, dominat de fructe rosii bine coapte si mature, visina, pruna uscata si afumata, ierburi aromate, piper. Exista si note de baric (a se citi usor lactate), dar acestea sunt foarte bine integrate in peisaj. Gustativ, vinul se prezinta foarte bine structurat, poate nu la fel de corpolent ca in tinerete, dar asta este o chestie normala odata ce inaintezi in varsta. Usor de baut, chiar elegantos pe alocuri, fructe rosii la greu, condiment. Aciditate foarte bine infipta, iar taninii sunt inca prezenti la datorie. Final mediu usor piperat si mineral, post-gust destul de persistent, cu tone de visina proaspata. In conditii normale de pastrare, baiatul asta ajunge la 10 ani fara prea mari eforturi.

Rosso este, probabil, unul dintre putinele vinuri romanesti facute inca in stilul Lumii Vechi. Nu este expansiv, ci liniar si structurat. Daca nu ma insel, 2002 a fost prima varianta a acestui vin, ceea ce il face un bun candidat pentru organizarea unei verticale. Cate vinuri in categoria lui de pret se pot lauda cu asta?

Sticla in cauza a fost achizitionata din Billa, la doar 17 lei.

Pont

2011-11-15T23:28:00.001+02:00

Daca va bate gandul vreodata sa faceti o vizita la vecinii de peste Prut, am un mic pont.

Locatia: Vama Giurgiulesti - Duty Free.
Subiect: Negru de Purcari sau Rosu de Purcari - nu am fost atent la an.
Pret: 9 Euro/sticla

Tinand cont ca pe la noi se gaseste la un pret de vreo 90 de lei, probabil mai mult in anumite locatii, poate deveni o mica afacere. De mentionat si preturile foarte bune la tarii, whisky sau cognac, toate la 1 litru. De ex, Grant's la 5 euro, single malt-uri sub 100 de lei, cognac Camus in jur de 20 euro, etc. Bineinteles, nu ezitati sa intrati in sat pentru a va face plinul cu bomboane Bucuria, sau cu motorina/benzina la 1 euro si ceva/litrul :)

Medaliatii Premiilor de Excelenta Vinul.ro (2011)

2011-11-11T10:14:00.001+02:00

Listele complete ale castigatorilor acestor premii le puteti gasi aici si aici. Nu le voi mai insira si eu, pentru ca nu are nici un rost. Dupa cum bine remarca si George, rezultatele de anul acest sunt ceva mai "normale", in comparatie cu ce a iesit anul trecut.

Cum eu sunt printre cei care nu prea dau importanta concursurilor de vinuri, nu voi sta sa fac o analiza complexa pe aceasta tema. Pe cat de obiectiva se doreste a fi o asemenea abordare, pana la urma tot preferintele si starea degustatorilor din acel moment primeaza. In plus, mai sunt o gramada de factori care pot influenta pozitiv sau negativ o mostra sau alta. mai ales intr-o competitie de genul asta. Totusi, este de laudat demersul, nimic de spus la acest capitol.

O singura remarca as avea, cu privire la rezultatele finale. Ma asteptam ca tot un vin dulce sa "fure show-ul". Acesta este deja celebrul Sirena Dunarii Riesling 2001 (Vinarte), cel care a obtinut cea mai mare nota din concurs. Daca sunteti fani ai acestui stil, il puteti incerca. Este deja scump si tare imi este sa nu mai urce putin pretul dupa o asemenea performanta. Ce parere am eu despre el? L-am incercat anul trecut la Goodwine si, in timp ce nasul mi-a placut, gustul m-a dezamagit putin. Mi s-a parut prea greu si lipicios, cu o mare carenta la nivel de aciditate. O sa spuneti ca e oarecum normal, are o varsta. Ei bine, intamplarea a facut ca in aceeasi zi, dupa Goodwine, sa particip la o alta degustare unde m-am delectat cu un Sauternes - Chateau RayneVigneau 2000. Un exemplar mult mai echilibrat, cu o aciditate excelenta care il salva de la platitudine. In viziunea mea, Sirena Dunarii se afla deja pe drumul declinului si nu prea mai vad sanse de imbunatatire in cazul lui. Deci, de incercat cat mai rapid, daca va bate gandul sa-l cumparati.

In rest, voi incerca sa fac iar pe militianul preturilor in perioada urmatoare :) Am oaresice banuieli ca unele vinuri din lista vor suferi modificari tarifare.

P.S. Concluziile referitoare la Sirena Dunarii se bazeaza exclusiv pe impresiile lasate la momentul degustarii. De aceea, fiecare e liber sa-si exprime propriile pareri legate de vinul respectiv, bazate pe degustari mai recente. Exista si posibilitatea variatiei de sticla.

Sirena Dunarii 2001

La Pialade 2003 - Cotes du Rhone (Franta)

2011-11-08T19:26:00.001+02:00

Inainte de a trece la descrierea acestui vin, nu ar strica putina istorie, nu?

La Pialade nu este chiar un vin oarecare, chiar daca poarta umila denumire de origine Cotes du Rhone. Pentru cei familiarizati cu Chateauneuf-du-Pape sau cu vinurile scumpe si legendare, in general, Chateau Rayas ar trebui sa aprinda un beculet. Este vorba de, probabil, cel mai mitizat "copil" din Chateauneuf. Stiu, toata lumea a auzit de Beaucastel, Jaboulet, Pegau, dar Rayas a fost si este ceva special in panoplia legendelor din aceasta zona. Aceasta imagine se datoreaza, in primul rand, regretatului Jacques Reynaud, cel care a dus Rayas pe culmile gloriei. Un caracter extrem de ciudat, cunoscut ca un tip incredibil de timid, retras si introvertit. Putini au fost cei care au reusit sa viziteze Chateau Rayas. Iar cand era vorba de vizite, Jacques se ascundea la propriu pe unde apuca. Dupa moartea acestuia, in 1997, fiul sau Francois a preluat fraiele proprietatii. Vinurile principale produse de Rayas se vand la preturi mari, asta datorita suprafetei mici (13 ha) si unei productii mai mult decat limitate - aproximativ 15 hl/ha. 100% Grenache, o alta anomalie in zona. Pentru a va face o idee, recolta 1978 se vinde in acest moment cu peste 1000 euro/sticla. Totusi, recoltele mai recente pot fi gasite in zona 150 euro/sticla.

La Pialade este vazut ca cel mai de jos nivel din productia celor de la Rayas. Fructul considerat nedemn de a intra in principalele cuvee-uri, este vinificat si comercializat sub aceasta denumire. Dar daca va inchipuiti ca vinul in cauza este o posirca, va inselati amarnic. Aici intervine pedigree-ul de exceptie al producatorului.

Destul cu povestile, sa trecem la disectie.

Culoare: rosu-trandafiriu, foarte deschisa, cu reflexii portocalii.

Nas: superb este de ajuns? :) Nuante de fruct matur, tone de zmeura proaspata si, din nou, acea senzatie de toamna care vine odata cu maturizarea. Ierburi aromate, cirese negre, capsuni si piper. Dupa o vreme, note florale intoxicante. Dupa mai multa vreme, intervine pamantul, urmeaza aluzii mentolate, putina afumatura, tutun aromat si note sangerii. Un nas exuberant, neasteptat de complex, un amestec ciudat de prospetime si maturitate.

Gust: aici, am fost luat prin surprindere de concentratia, dulceata si prospetimea fructului. 2003 a fost un an fierbinte in toata Franta si Europa, dar aici nu se simte caracterul "ars" prezent la o gramada de vinuri din acest an. Fructul este foarte bine copt dar, in nici un caz, nu se sare calul. Suc pur, delicios, concentrat si persistent. Fructe de padure din belsug, mai ales porumbe, cu o usoara si placuta amareala pe final. Aciditatea este killer si vine perfect in completarea fructului. Taninii sunt aproape complet integrati, iar finalul lung este dominat de cirese negre, visine si o usoara mineralitate.

Un vin absolut delicios, concentrat dar delicat, marcat de o puritate remarcabila si o neasteptata prospetime, prezenta mai ales in gust. Ma intreb cum naiba o fi un Chateau Rayas, daca un banal Cotes du Rhone se poate prezenta intr-o asemenea forma. Ceva imi spune ca voi trece cat de curand si la marea legenda. Aproximativ 12 euro/sticla - Belgia.

(P) Programul detaliat PROVINO

2011-11-02T12:37:00.001+02:00

Pentru cei interesati sa participe la festivalul Provino ce sta sa inceapa in zilele urmatoare, va prezint mai jos programul detaliat, cu informatii suplimentare privind manifestarile cele mai importante din cadrul acestui eveniment.

FestivalulPROVINO - Vin. Arta. Gastronomieare loc la CentrulExpozitional Providenta din Iasi, in perioada 3 - 6 noiembrie 2011. Festivalul este conceput sub forma unui evenimentexpozitional si aduce in fata publicului peste 150 de tipuri de vinuri de lacei mai importanti producatori din tara, dar si produse si servicii auxiliaresi conexe pentru industria vinului. Vizitatorii pot participa in zilele de 4, 5si 6 noiembrie la sesiunile de degustari "Wine &Gastronomy", pot petrece in compania muziciisi a vinurilor bune alaturi de invitatii salonului exclusivist "Art, Wine &Gastronomy" ai carui amfitrioni sunt Adrian& Catalin Paduraru, si se pot inscrie la cursurile de la "ScoalaVinului" organizate pe 5 si 6 noiembrie. La evenimentele speciale PROVINOvor fi servite vinurile vedeta ale festivalului iar publicul va invata de laprofesionisti cum sa asocieze corect vinul preferat descoperit la degustari cuproduse culinare rafinate. De la Wine Shop vizitatorii pot achizitiona pentru acasa vinurileprezentate in festival iar la Terasa PROVINO gasesc mancaruri traditionale si vinuri de masa.

PROGRAM DE VIZITARE:
3 noiembrie: 16.00 - 20.00
4 - 5 noiembrie: 10.00 - 20.00
6 noiembrie: 10.00 - 18.00

REZERVA un loc la salonulexclusivist "Art, Wine & Gastronomy" -
Program 4 si 5 noiembrie: 18.00 - 22.00 / Program 6 noiembrie: 14.00 - 18.00

Amfitrioniiserilor "Art, Wine & Gastronomy" suntAdrian & Catalin Paduraru. Actorul si Criticul de Vin vaasteapta sa ciocniti un pahar de vin intr-o atmosfera relaxanta, cu muzica bunasi o expozitie de arta cu lucrari de pictura, sculptura si grafica aleartistilor ieseni. Vor fi realizate degustari cu vinuri special selectionatepentru aceasta ocazie de Cotnari, Bucium si Vinarte . Crama Averesti lanseaza"Zghihara", un vin crescut pe langa Husi, in unicul tinut careproduce acest soi nobil, cunoscut drept a fi cel mai acid vin al neamuluiromanesc. Somelierii, degustatorii si bucatarii vor adauga un plus de savoarefiecarei seri prin asocierea vinurilor cu produse culinare rafinate.

Vineri, 4 noiembrie, gatesc pentru invitati Adrian Lucian Sipoteanusi Cristi Zamfir, bucatari sefi la unul dintre cele mai noi si rafinaterestaurante din Iasi, care detin mai multe medalii la sectiunea"Creatie" si "Asocierea vinului cu preparatul culinar".

Sambata, 5 noiembrie, Dan Boerescu, singurul roman membruconcomitent al confreriilor europene ale vinului si gastronomiei "OrdoEquestris Vini Europae / Cavalerii Vinului" si "Chaine desRotisseurs", va realiza un show gastronomic cu vin iar umorul si carismasa vor fi principalele ingrediente ale serii.

Duminica, 6 noiembrie, Florin Dumitrescu, unul dintre cei mai in vogabucatari cu care se mandreste Bucurestiul culinar, aflat printre cei mai tineriChefi din tara, va realiza la Iasi un show gastronomic de exceptie.

Locurile sunt limitate, pentru a rezerva un loc din timp, intra pe siteul www.provino.ro, unde gasesti datele de contact ale agentilor ABplus Events.

VINO la degustarile de vin "Wine &Gastronomy" - Program 12.30 - 17.00

- organizate in zilele de 4, 5 si 6 noiembrie, unde poti descoperi vinulpreferat din 12-14 tipuri de vin prezentate intr-o sesiune de degustare caredureaza 45 de minute. Vor avea loc cate sase sesiuni de degustari pe zirealizate in grupe de cate 50 de persoane.

Vinurile vedeta de la Festivalul PROVINO vor fi promovate prin ritualuldegustarii si prezentari profesioniste realizate de somelieri si degustatoriautorizati si vor fi servite alaturi de tapasuri potrivite puse la dispozitiede restaurantele partenere.

Iubitorii de vin vor putea degusta vinurile Francusa Selectie, Grasa 2005 siFeteasca Alba Demisec de la Cotnari; Fume si Cabernet Sauvignon de la Budureasca;La Cetate Shiraz si Dragaica Rosie de la Crama Oprisor; Zghihara,Feteasca Regala si Aligote de la Crama Averesti, Husi; Castel StarminaMerlot de la Vinarte, si Trei Hectare Sable Noble Alb, Rose si Rosu dela Murfatlar.

Numarul de locuri la degustari este limitat! Taxa de participare este de 10 lei/sesiune de degustare. Pretul include intrarea la festival si programuldegustarilor pe care il veti primi de la Receptia PROVINO. Inscrie-te la degustari pe www.provino.ro.

INSCRIE - TE la "ScoalaVinului" - Program: 10.00 - 18.00

Scoala Vinului are loc in zilele de 4 si 5 noiembrie, in cadrul FestivaluluiPROVINO. La inscriere participantii pot opta pentru ziua in care doresc saurmeze cursurile. Instruirea se desfasora pe durata a sase ore, in grupe decate 30 de persoane, iar trainerii sunt somelierul Marian Timofti,presedintele Organizatiei Somelierilor din Romania 2011 si Dan Boboc,presedintele Asociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania.

La “Scoala Vinului" pasionatii invata de la profesionisti cum sa apreciezeun vin bun, dar si tehnici de servire si asociere a vinului cu mancarea iar lafinal primesc diplome de participare. Cursurile vizeaza insusirea notiunilor debaza despre Vinurile HoReCa; Tehnici de servire si asociere a vinului cumancarea; Initierea in arta degustarii - tipuri de pahare, manuirea paharului,degustarea vinului; Cultivarea vitei de vie - metode de crestere, boli, taiere,cules; Vinificarea in alb, rose, rosu; Champagne, Spumant, Frizante; VinuriRomanesti - caracteristicile zonelor viticole, podgorii, plaiuri viticole,crame; Vinurile Lumii - Franta, Italia, Africa de Sud, Spania; si Vinuri dinLumea Noua - Chile, Argentina, SUA, Africa de Sud s.a. Pachetul de participareeste de 250 de lei fara TVA. Pentru inscrieri intra pe siteul oficial alfestivalului www.provino.ro.

Accesul la festival se face doarpe baza de bilet sau invitatie, dupa cum urmeaza:

Pret bilet intrare: 3 RON

Pret kit PROVINO: 10 RON

- Kitul include un pahar, port suport pahar, carnetel si pix pentrudegustari.
Pretul nu include accesul in Festival.

Pretbilet degustari Wine & Gastronomy (12-14 tipuri de vin): 10 RON/degustare (45 minute)

- Pretulinclude accesul in Festival.

Pretbilet Serile Art, Wine & Gastronomy: 50 RON/persoana

- Pretulinclude accesul in Festival.

Tarif curs "Scoala Vinului": 250 RON fara TVA

- Pretulinclude accesul in Festival.

Chante Cigale 1985 - Chateauneuf-du-Pape (Franta)

2011-10-31T11:48:00.003+02:00

Recunosc, aceasta sticla am achizitionat-o mai mult din greseala. Asta se intampla cand te joci pe eBay :) Oricum, cu toate ca vinul nu s-a prezentat in cea mai buna forma, nu imi pare rau pentru cei 20 de Euro dati pe el. Se putea mult mai rau, un vin oxidat complet sau vreun defect de dop. In plus, fiind un mare admirator al vinurilor mature si vechi, sunt pe deplin constient de riscurile pe care le implica achizitia unor astfel de sticle. Atata vreme cat nu pierd o avere, acest joc poate deveni cat se poate de distractiv si, mai ales, educativ.

Dupa ce am indepartat partea superioara a capisonului, am observat clar ceea ce banuiam: usoare urme de scurgere pe langa dop. Din fericire, acestea nu s-au manifestat pe toata suprafata dopului, asa ca sperantele au renascut cumva. Sticla a fost pastrata 48 h in pozitie verticala, pentru a se linisti vinul dupa transport.

Culoare rubiniu-deschis, destul de clara, cu o pronuntata bordura caramizie. Un nas cu nuante de oxidare, fructe rosii mature, aluzii de miere de albine si foarte usoare note pamantoase, metalice si ierburi aromate. Dupa o vreme, a aparut si fructul, sub forma cireselor din compot. Gustativ, vinul te ataca foarte usor, cu ceva cirese si visine, dar si putin condiment. Din pacate, mijlocul este cam pierdut in peisaj iar finalul scurt este dominat de o aciditate puternica. Pe undeva, acest Chante Cigale mi-a adus aminte mai mult de un Pinot de Burgundia, decat de un Chateauneuf pur sange.

Este clar ca sticla cu pricina a prins si vremuri mai bune, iar acum se afla pe o panta descendenta. Posibil ca dopul sa fi fost marea problema, cum bine a remarcat si George. Chiar si asa, vinul a fost foarte baubil si destul de suculent. Jocul continua :)

(P) Crama Averesti lanseaza o noua colectie de vinuri la PROVINO

2011-10-30T16:50:00.001+02:00

Daca doriti sa incercati vinuri noi aparute in peisajul de profil de pe la noi, iata ca sansa va surade in cadrul festivalului Provino - Iasi, 3-6 noiembrie 2011.

CramaAveresti, Husi lanseaza pe piata colectia sa proaspata de vinuri albe, naturale, colectie denumita “Locurile”. Este vorba despre 6vinuri: Zghihara –Povestesti, Feteasca Regala (sec) – Cinstesti, Feteasca Regala (demidulce) –Daruiesti, Feteasca Regala (demisec) - Muncesti, Aligote – Indraznesti, Cuvee –Dragostesti.

“Toate cele 6 vinuri cu care Crama Averesti, Husi se infatiseazala PROVINO sunt bauturi spectaculoase, dar rare si solicitante. Datoritacruzimii si faptului ca nu contin absolut nimic artificial, ele trebuieincercate la degustarile din cadrul evenimentului sau in maximum 2-3 saptamanide la cumparare. Vedeta festivalului va fi Zghihara, numita nu intamplatorPovestesti. Este un vin crescut pe langa Husi, in unicul tinut care produceacest soi nobil, cunoscut drept a fi cel mai acid vin al neamului romanesc”, auprecizat reprezentantii Cramei Averesti, Husi.

Cat de spectaculoase vor fi aceste vinuri, ramane de vazut, dar incercarea moarte n-are.

Jean Paul Brun Morgon 2010 - Terres Dorees (Franta)

2011-10-30T11:46:00.001+02:00

Acest minunat vin a fost perfect descris si de George, aici. Jean Paul Brun este unul dintre producatorii cei mai importanti din zona Beaujolais si un individ cu o filozofie proprie, de la care nu a abdicat de-a lungul carierei sale. Si vorbim aici de peste 30 de recolte supervizate direct de catre acest insolit personaj. Vinuri cat mai naturale, fara drojdii selectionate sau alte enzime care mai de care mai fistichii, sulfiti in cantitati minuscule. Mai pe romaneste, un Gamay produs de Brun nu va aminti vreodata de nu stiu ce Merlot din lumea larga sau de vreun Brunello. Veti avea parte de un simplu Gamay, asa cum l-a lasat Mama Natura, cu potentialul si toate limitarile sale. Dar sa trecem si la acest Morgon 2010, un cru Beaujolais, deci fara nici o legatura cu posircile pe care le puteti gasi sub denumirea de Beaujolais Nouveau.

O culoare rubinie stralucitoare. Un nas putin retinut la inceput, dar dupa vreo jumatate de ora in pahar incep sa sara notele de fructe proaspete - zmeura, capsuni, cirese. Dupa care navalesc nuantele florale si usor condimentate, dar si puternice aluzii pamantoase si de carne cruda. Gustul continua fidel ceea ce se intampla in cazul nasului. Suculent. cu o senzatie carnoasa, de plinatate, fructe bine coapte, visine, cirese negre. O mineralitatea specifica si un final lung, dominat de condimente. O aciditate perfecta si tanini fini, greu perceptibili dar in mod clar prezenti sub patura fructelor. Ceea ce m-a impresionat cu adevarat a fost echilibrul impecabil al acestui vin. Totul vine in ordinea care trebuie, iar structura este impresionanta pentru un soi considerat ruda mai saraca a Pinot Noir-ului.

Un exemplar autentic, fara machiaje inutile si o raritate in peisajul vinurilor moderne. Vorba lui George, "un vin plin de viata". La cei 11 euro, cat am dat pe sticla, nu prea are termen de comparatie cu vreun exemplar autohton. Din pacate, in aceasta gama de pret, la noi cei mai multi incearca sa stoarca la maxim bietii struguri, sa foloseasca baric din abundenta si sa intervina la greu, doar pentru a da impresia de vin serios. Sticla achizitionata de la un comerciant belgian.

(P) Liderul pe piata moldoveneasca in decorarea sticlelor, la PROVINO

2011-10-23T18:54:00.001+03:00

Vinul si arta au mers dintodeauna mana in mana, de-a lungul timpului. Daca doriti sa aflati cum poti imbina un strop de arta cu un strop de vin, trebuie sa va atrag atentia asupra unei participari destul de insolite la Provino.

Compania Polimercolor dinRepublica Moldova participa la FestivalulPROVINO – Vin. Arta. Gastronomie organizat la Iasi intre 3 si 6 noiembrie, laCentrul Expozitional Providenta.

"Polimercolor" activeaza pe piata Moldovei din anul2002, fiind prima intreprindere care se ocupa cu decorarea sticlelor prinmetoda acoperirii cu rasini polimerice. Capacitatea lunara de 500. 000 sticle a"Polimercolor" o face liderpe piata moldoveneasca de decorare.

Tehnologia "know-how" de imitare a obiectelor din ceramica apozitionat intreprinderea pe primele pozitii din lume. Sticlele decorate de"Polimercolor" sunt exportate in Georgia, Ukraina, Kazakhstan, Rusia,Israel, iar intreprinderea este deschisa spre organizarea producerii asociatesi in alte tari ale lumii.

Polimercolor ofera servicii de decorare in diferite culori a sticlelorpentru bauturi alcoolice, nealcoolice si parfumerie, cu suprafatalucioasa, mat si transparenta, utilizand metode diverse precum depunerearasinilor pulbere, serigrafia, acoperirea cu rasini polimerice si serigrafice,corodare chimica, corodare chimica si serigrafie.

Funny: Conviviale Negroamaro 2009 - Adria Vini Salento

2011-10-22T12:40:00.002+03:00

Sincer sa va spun, nu mai retin exact anul de productie, cred ca este 2009. Despre un Primitivo 2009, al aceluiasi producator, puteti citi impresii la George. In mare parte, acest Negroamaro este facut in acelasi stil ca si acel Primitivo. Un vin usor de baut, de cursa lunga, numai bun de discutii prelungite sau chiar de petrecere. Un nas proaspat, cu multe fructe rosii, cacao, ceva pruna, o idee floral si unele impresii vanilate. Nu stiu daca o fi de la numele soiului, dar am detectat si un usor iz migdalat. Din cate am gasit pe gugal, se pare ca vinul a fost invechit 9 luni in butoaie de stejar sloven. Gustativ, sunt prezente aceleasi fructe rosii exuberante, chiar confiate pe alocuri, multa cireasa neagra. Rotund, cu aciditate buna si tanini abia perceptibili. Final usor dulceag-amarui, destul de interesant.

Probabil va intrebati de ce am inclus vinul cu pricina la categoria "funny". Ei bine, totul curgea bine pana ne-am dumirit asupra pretului. Normal, ce putea sa fie funny, nu? Vinurile din aceasta gama sunt importate la noi de Vinexpert. Pe site-ul acestora, pretul este de 33 lei/sticla. Dar, George a gasit acest Negroamaro si in Metro - si acum vine partea haioasa - undeva in jur de 18 lei/sticla. Nu, nu este vorba de alt importator, ci de acelasi Vinexpert care distribuie gama respectiva si in Metro. Recunosc, ma depaseste problema. Nu-mi ramane decat sa astept un nou val de explicatii care mai de care mai avizate si care sa-mi deschida ochii - pentru a cata oara (?!) - catre aceasta alambicata si mirobolanta lume a marketing-ului.

(P) Pahare si carafe lucrate manual dar si butoaie de stejar romanesc, la festivalul Provino

2011-10-22T11:24:00.004+03:00

Dupa cum era de asteptat, in cadrul festivalului Provino (Iasi, 3-6 noiembrie 2011), nu veti avea parte doar de vinuri, ci si de diverse accesorii sau echipamente conexe domeniului viti-vinicol.

Astfel, Andre Cristal va prezenta publicului participant la Provino, pahare, carafe si decantoare lucrate manual. Compania brasoveana exista pe piata din anul 2005 si a fost infiintata cu scopul de a duce mai departe traditia mestesugului sticlariei. Iata si declaratia reprezentantilor Andre Cristal: "Pentru noi festivalul PROVINO este important intrucat ne ofera ocazia de a ne promova produsele si de a gasi clienti noi. Imbinam arta cu utilul iar creatiile noastre lucrate manual sunt inregistrate la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci".

Pentru producatorii interesati, dar si pentru micii intreprinzatori din domeniu, trebuie sa amintesc si participarea companiei argesene Butirom Baril, specializata in producerea butoaielor din lemn de stejar. Butoaiele sunt fabricate din doage de stejar romanesc, din varietatea Quercus Petraea si Quercus Robur. Aceste specii de stejar, dezvoltate in Romania in padurile ce se gasesc de-a lungul paralelei 45, la aceeasi longitudine cu padurile franceze Allier, Vosges si Nevers, sunt considerate a fi similare cu cele din Franta.

Butirom Baril are o experienta de peste 10 ani in prelucrarea butoaielor de stejar cu capacitatea intre 225 de litri si 500 de litri, utilizate pentru invechirea vinului si a coniacului. Vinurile maturate in butoaie fabricate din lemn de stejar romanesc, atat vinuri albe cat si rosii, prezinta arome pretioase, un continut redus de tanini si o buna pastrare a caracteristicilor de fruct ale strugurilor.

(P) Crama Basilescu vine la Provino

2011-10-21T12:23:00.003+03:00

Iata ca se ingroasa randul producatorilor de calitate care vor participa la Provino (Iasi, 3-6 noiembrie 2011). De data aceasta, cei de la Crama Basilescu au confirmat prezenta in cadrul festivalului. Daca nu ati avut sansa sa incercati creatiile Basilescu pana acum, aveti o buna oportunitate cu aceasta ocazie.

Deja bine cunoscutul producator va prezenta la Festivalul PROVINO vinurile decreatie Golem Alb 2010 si Golem Rosu 2008,vinuri din gama Basilescu - Feteasca alba –Ancestral 2009, Tamaioasa romaneasca – Autentique 2009, si vinuri din colectia Eclipse selection: FeteascaNeagra 2009, Merlot 2009, Rose 2010 si Busuioaca de Bohotin 2009.

VinurileCramei Basilescu, majoritatea in editii limitate, sunt adresateconsumatorilor de nisa, fiind prezente pe piata romaneasca doar in segmentulHoReCa de top si in unele magazine specializate. Politica cramei pune accent pe vinurile obtinutedin soiuri de struguri romanesti.

Crama Basilescu are plantatii atat la Urlati (60 de hectare – n.r.), zona propice soiurilor rosii, cat si la Pietroasele (40 de hectare – n.r.), o regiune viticola renumita pentru soiurile albe si aromate. Viile de la Urlati produc Feteasca neagra, Cabernet sauvignon, Merlot, Pinot noir, Sauvignon blanc iar cele de la Pietroasele: Busuioaca de Bohotin, Tamaioasa romaneasca, Feteasca alba, Riesling italian.

Daca vinurile celor de la Basilescu nu va vor potoli setea, nu disperati. Lista participantilor s-a completat si cu cei de la Domeniile Samburesti.

Mai sus numitul producator prezintala Festivalul PROVINO de la Iasi,vinuri de soi din gama „Samburel de Olt”- Burgund 2005 demisec 10.5% vol., Burgund 2005 demidulce 10.5 vol., FeteascaAlba 2009 sec 10.5 % vol., Feteasca Regala 2009 sec 10.5 % vol., vinuri din gama "Domeniile Samburesti" - CabernetSauvignon 2007 sec 12% vol., Chardonnay 2010 sec 13 % vol, Feteasca Alba 2009sec 12% vol., si vinul Cabernet Sauvignon sec13% vol., dingama "Chateau Valvis" destinataHoReCa. Vinurile mentionate vor putea fi degustatede vizitatorii PROVINO la standul „Domeniile Samburesti”.

(P) Ce mai puteti degusta la Provino

2011-10-15T13:21:00.002+03:00

Au inceput sa curga noutatile venite pe filiera Provino, festivalul de vin care se va desfasura la Iasi, in perioada 3-6 noiembrie 2011.

Astfel, sa vedem ce producatori au mai confirmat prezenta in cadrul evenimentului, pentru a sti ce vinuri puteti incerca pe acolo.

Incepem cu Murfatlar, colosul autohton binecunoscut, cel care va prezenta publicului largvarfurile de gama Fatum (Cabernet Sauvignon), Arezan(Cabernet Sauvignon), Rai Grande Rezerve,Trei Hectare Sable Noble (SauvignonBlanc & Pinot Gris, Cabernet Sauvignon Roze, Cabernet Sauvignon & Merlot& Feteasca Neagra), Trei Hectare(Chardonnay, Cabernet Sauvignon Roze, Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra, ),precum si bitterul Mamaia.

MurfatlarRomania este liderulpietei de vin din Romania, pozitie castigata in 2003 si mentinuta consecvent, detine o cota de piata de 25%. Celepeste 190 de premii obtinute la competitii internationale, la Barcelona,Brussels, Montreal, Sofia, Tbilisi, Ljubljana, Montpellier, Budapesta,Bucuresti, valideaza calitatea vinului autohton: vinul Murfatlar.

O veste buna este si participarea celor de la Budureasca, un producator cu vinuri ce prezinta un raport-calitate foarte interesant. Veti putea incerca incadrul Festivalului PROVINO, vinuri din gama Origini – Cabernet Sauvignon 2008, TamaioasaRomaneasca 2009, Reserve 2006, si Fume Sec 2010, dingama Budureasca, care au cucerit numeroase medalii atat in taracat si in strainatate. Budureasca are o suprafata cultivata a podgorieide aproximativ 300 de hectare din care 55% soiuri rosii si 45% soiuri albe. Filosofia companiei este de a limitasi controla cantitatea in vederea calitatii, pentru a obtine garantia unui vinsuperior calitativ.

In ceea ce-i priveste pe cei de la Oprisor, a caror participare am semnalat-o intr-o postare anterioara, revin cu ultimele detalii privind gamele ce vor incanta papilele participantilor:

Gama Caloian - Caloian Rose, Caloian Feteasca Neagra, Caloian Merlot, Caloian Sauvignon Blanc, Caloian Cabernet Sauvignon
Gama La Cetate - La Cetate Sauvignon Blanc, La Cetate Shiraz, La Cetate Merlot, La Cetate Pinot Noir, La Cetate Chardonnay
Gama La Cetate Miracol - La Cetate Miracol Cabernet Sauvignon, La Cetate Miracol Pinot Noir, La Cetate Miracol Merlot, La Cetate Miracol
Chardonnay, La Cetate Miracol Tamaioasa Romaneasca
Gama Sherpium - Sherpium Merlot, Sherpium Tamaioasa Romaneasca, Sherpium Cabernet Sauvignon (vinificat in alb)
Gama Erotikon - Erotikon Merlot, Erotikon Shiraz, Erotikon Cabernet Sauvignon
Gama Cupola Sanctis - Sfantul Gheorghe, Sfantul Dumitru, Sfanta Ana, Sfanta Maria, Sfintii Petru si Pavel, Sfantul Ilie, Sfantul Andrei, Sfintii Mihail si Gavril, Sfantul Ioan, Sfantul Nicolae, Sfantul Stefan, Sfintii Constantin si Elena
Dragaica Rosie - Cupaj 4 soiuri (Cabernet Sauvignon, Merlot, Shiraz, Pinot Noir)
Rusalca Alba - Cupaj 4 soiuri (Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Riesling)
Smerenie - Cupaj 3 soiuri (Shiraz, Pinot Noir, Dornfelder)
Fragmentarium - Cupaj (Cabernet Sauvignon, Merlot, Shiraz, Pinot Noir) Nenumita - Cupaj ( Shiraz, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir)

Frunza Chardonnay 2009 - Recas (Romania)

2011-10-13T11:52:00.000+03:00

Despre acest vin s-a tot scris in mediul virtual. Nu pot decat sa fiu de acord cu ceilalti: la cei 10,9 lei/sticla, cred ca e cel mai vin dintre vinurile pe care le gasiti la raft, in pretul asta. Nu va ganditi ca e vreo revelatie, e doar un vin simplu, mai mult decat corect si perfect de baut in fiecare zi.

Culoare galben-pai, cu ceva reflexii verzui. Nas plin de citrice, caise verzi, mar, ceva mango si ananas. Gustul este usor, chiar elegant pe alocuri, aceleasi citrice care spala gura, aciditate medie, final usor onctuos si scurtut.

Din cate se pare, e acelasi Chardonnay pe care il puteti gasi in sticlele gamelor V Legend si Terra Dacica (pentru export). Doar ca mai ieftin in cazul gamei Frunza. De gasit doar in Carrefour si de luat la bax :)

(P) Din nou pe bancile scolii, la Provino

2011-10-13T11:18:00.001+03:00

Dupa cum va spuneam in primul newsletter despre festivalul Provino (Iasi 3-6 noiembrie 2011), in cadrul acestuia va avea loc un proiect interesant denumit "Scoala Vinului". Asadar, cei interesati sa afle cum sta treaba cu degustarea vinului si cu aprecierea acestuia, vor primi diplome care atesta participarea lor la cursuri. Veti avea parte si de profesori pe masura, mai exact pe Marian Timofti, presedinteleOrganizatiei Somelierilor din Romania (OSR), si Dan Boboc, presedinteleAsociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania (ADAR).

Si acum, cateva detalii despre cum vor fi structurate cursurile acestei scoli. Programa “Scolii Vinului” contine treimodule de training, fiecarea cate doua ore, iar cursurile sunt organizate ingrupe de cate 30 de persoane, fiind programate in urmatoarele intervale orare:11.00 – 13.00, 14.00 – 16.00 si 17.00 – 19.00.

Informatii pentru cursanti:
Programa preliminara “Scoala Vinului”

Modul 1 (2 ore) al “Scolii Vinului” contine lectii pentru HO.RE.CA iar pe durata cursurile vor fi degustate intre 3 si 5 vinuri, sub indrumarea unui somelier.

Tematica cursurilor: Ce este vinul?; Vinurile tinere, vinurile pentru invechire; Soiurile nobile; Diferenta dintre vinurile HO.RE.CA. si celelalte vinuri; Tehnici de servire a vinului; Tehnici de asociere a vinului; Initiere in arta degustarii – tipuri de pahare, manuirea paharului, degustarea vinului alb, rose, rosu, spumant.

Modul 2 (2 ore) al “Scolii Vinului “contine lectii despre cultivarea vitei de vie, vinificarea in alb, rose si rosu, Champagne, Spumant, Frizante, in cadrul carora va fi realizate degustari de vin sub indrumarea unui somelier.

Tematica cursurilor: Metode de crestere, boli, taierea si culesul vitei de vie; Vinificarea; Aprofundarea degustarii.

Modul 3 (2 ore) al “Scolii Vinului”contine lectii despre Vinurile Romanesti, Vinurile Lumii si Lumea Noua, in cadrul carora va fi aprofundata degustarea. Cursurile vor fi sustinute de doi somelieri.

Tematica cursurilor: Zone viticole si caracteristicile acestora; Podgorii; plaiuri viticole, crame; Aprofundarea degustarii; Vinurile din Franta, Italia, Sud Africa, Spania s.a.; Aprofundarea Degustarii.

Aloo, altceva mai bun nu aveti de facut?!

2011-10-12T01:47:00.001+03:00

Daca va intrebati la cine fac referire, ei bine, este vorba de asa-numitul DGCCRF (Direction Générale de la Concurrence, de la Consommation et de la Répression des Fraudes). Ooo, da, am obosit eu dand copy-paste la toata aceasta polologhie.

Iata si povestea care m-a determinat sa scriu aceste randuri. Ne aflam in Loire, unde un foarte mic producator, pe nume Olivier Cousin, produce vinuri naturale asa cum le-au facut stramosii lui de cand lumea. Din 2005, Olivier a renuntat la etichetarea AOC a vinurilor sale, optand pentru mult mai umilul "vin de table". Mai pe romaneste, vin de masa. Dupa propriile declaratii, a facut acest pas in semn de protest fata de regulamentele extrem de vagi ale sistemului de origine controlata si care, in 2003, au permis producatorilor din zona sa acidifieze si sa chaptalizeze (adaos de zahar) vinurile. Dupa care, indraznetul nostru personaj a inceput sa-si eticheteze al sau Cabernet Franc drept "Anjou Pur Breton" (denumirea locala pentru acest soi). Moment in care, baietii vigilenti de la sus-numitul organ anti-frauda, neavand altceva mai bun de facut in acel moment, i-au facut o vizita lui Olivier. Au urmat acuzatii legate de etichetare gresita si uite asa omul e bun de plata cu vreo 37.500 Euro sau chiar risca puscaria pentru 2 ani!

Olivier Cousin

Dar asta nu este tot. Treaba a devenit si mai complicata. Se pare ca pe cutiile de vin ale lui Olivier, mai apar in continuare initialele AOC, doar ca si aici a fost vorba de o fina ironie la adresa sistemului. De fapt, initialele vin de la "Anjou Olivier Cousin". Olivier sustine ca, de fapt, acesta este adevaratul motiv care a starnit politia vinului si ca nu are nimic de-a face cu initialele respective, distribuitorii sai fiind cei vinovati in acest caz.

In acest moment, procurorul din Angers trebuie sa decida daca trece sau nu cazul mai departe. A aparut chiar si un site care strange semnaturi pentru a inainta o petitie catre procuror. Daca doriti sa fiti solidari cu acest producator, aflat intr-o situatie aproape de penibil, puteti intra aici.

Poate acest adevarat CNA al vinului ar trebui sa se concentreze pe treburi mult mai serioase si sa se ocupe de baietii care fraudeaza salbatic sistemul. Poate ar trebui ca sistemul sa fie guvernat de legi cat se poate de clare si sa nu ofere posibilitatea ca doar cei potenti financiar sa iasa la liman de fiecare data. Acest caz m-a dus cu gandul si la Mondovino, pe care l-am revazut zilele acestea. Intr-adevar, se pare ca individualitatea si traditia sunt suprimate incetul cu incetul. In curand, vom bea doar "whore wines", asa cum bine le-a denumit un personaj din Mondovino. Eu sper ca toata aceasta afacere sa-l ajute pe Olivier pentru ca, prin valva creata deja, s-a format destula publicitate in jurul lui si poate asa va putea sa-si pastreze mica "afacere".

Mas de Daumas Gassac 2001 - Languedoc (Franta)

2011-10-10T04:03:00.000+03:00

In primul rand, tin sa-i multumesc lui George pentru oportunitatea de a gusta din aceasta licoare.

Aime Guibert

Pentru cei familiarizati cu lumea vinurilor frantuzesti (dar nu numai), nu cred ca Daumas Gassac mai este vreun mare mister. Condusa pe culmile gloriei de impenetrabilul Aime Guibert, aceasta proprietate a devenit, probabil, cel mai sonor nume din zona Languedoc. Cei care au vazut deja filmul Mondovino, stiu ce-i poate capul lui Aime. Un tip cu o filozofie de la care n-a abdicat nici in ruptul capului si care si-a facut vinurile doar cum a dorit, fara sa-i pese de parerile celor din jur (poate mai putin de sfaturile celebrului oenolog Emile Peynaud). Vorbim totusi de un personaj care a reusit sa-l invinga, intr-o mica batalie, pe marele Robert Mondavi. Va puteti da seama cam care este influenta sa in zona. Sa mai spun ca Daumas Gassac a primit si supranume de genul: "Lafite de Languedoc" sau "Latour de Languedoc"? Ehh, tocmai am spus :)

Dar sa trecem si la vinul propriu-zis. Fiind un mare fan Bordeaux, Guibert a ales ca varianta rosie sa contina Cabernet Sauvignon in proportie de 80%, o alegere total neobisnuita intr-un areal dominat de Syarh, Grenache sau Carignan. Restul de 20% este compus din alte 10 soiuri la fel de noebisnuite, gen: Malbec, Tannat, Barbera sau Dolcetto. Din cate se pare, proportiile amintite mai sus sunt aceleasi in fiecare an.

George m-a informat ca a deschis sticla vineri seara, in jurul orei 23:00. Am ajuns pe la el a doua zi, in jurul orei 15:00. Ce am gasit?

O culoare rubinie nu din cale afara de intunecata, cu doar o foarte usoara bordura caramizie. Nas tipic pentru un Cabernet, multe coacaze, dar si un vag parfum de vin matur, cu ierburi aromate, piele la greu si pamant. Dupa care au urmat note de cacao, putina cafea si, ceva mai tarziu, cirese negre bine coapte. Gustativ, vinul se prezinta destul de elegant, plin, rotund, un mijloc excelent definit de fructe rosii bine coapte, putin tabac. O aciditate beton, tanini multi dar rafinati, plus un final lung usor condimentat si un post gust atat de persistent, ca si dupa 2-3 minute mai simteam vinul dansand in gura. Un adevarat festival de structura si echilibru perfect.

Concluzii:
- chiar daca au trecut 10 ani peste el, vinul mi s-a parut foarte putin evoluat. La ce structura are, inca cel putin 5 ani la sticla ii face fara pic de sudoare; si dupa aceea, inca vreo 10 ani, in conditii optime de pastrare. In acest moment, nu este din cale afara de complex, dar cu siguranta va castiga la acest capitol. Rabdarea este o virtute si o necesitate in acest caz.
- nu este un blockbuster, ci un armasar de rasa. Totul este imbinat aproape perfect, nimic nu este lasat la voia intamplarii. Vorba lui George: "mosul asta se pricepe, stie ce face".
- trebuie musai aerisit, la modul salbatic chiar; pe contra-eticheta, este sugerata o carafare de dimineata pana seara. Daca de cele mai multe ori, astfel de recomandari sunt povesti de adormit copiii la ceas de seara, nu este cazul si aici.
- pretul? undeva in jur de 40 euro, pret de lista. Poate ceva mai ieftin, daca sapati bine pe internet. Este mult? Poate, depinde cum privesti problema. Tinand cont ca varianta 2008 pleaca de la crama cam la acelasi pret, 2001 devine o cautatura si mai interesanta.

In cele din urma, cand se trece de un anumit prag, raportul pret-calitate devine un soi de fata Morgana. In astfel de cazuri, ramane doar sa te intrebi un singur lucru: a da sau a nu da atatia bani?

(P) Crama Oprisor participa la Provino

2011-10-10T02:10:00.002+03:00

Asa cum v-am obisnuit, iata ultimele noutati din cadrul festivalului Provino, care se va desfasura in perioada 3-6 noiembrie 2011, la Iasi.

Crama Oprisor, unul dintre cei mai cunoscuti si de succes producatori de pe la noi, si-a anuntat prezenta in cadrul Provino. Daca nu stiati, in luna mai a acestui an Crama Oprisor a obtinut trei medalii la Concursul International de Vinuri Bucuresti (International Wine Contest Bucharest - IWCB). Vinurile premiate au fost Maiastru Feteasca Neagra 2009, medaliata cu aur, Caloian Cabernet Sauvignon 2010 si La Cetate Miracol Merlot 2008, medaliate cu argint. Compania care detine Crama “Oprisor”, Carl Reh Winery, a fost infiintata in 1994 de Reh Kendermann - GmbH, Bingen am Rhein, una din cele mai moderne crame din Germania, exportatorul numarul unu de vinuri germane si totodata cel mai mare importator de vinuri din Germania.

Trebuie sa va anunt ca si Vinul.ro este partener media al Festivalului PROVINO – Vin. Arta. Gastronomie. In calitate de partener media al evenimentului, Vinul.ro mediatizeaza festivalul de la Iasi prin toate mijloacele de informare de care dispune (revista tiparita, website, profile Vinul.Ro din retelele sociale) si ofera cititorilor sai cele mai noi informatii cu privire la Festival si la activitatile din cadrul acestuia.

In zona “WINE & GASTRONOMY” publicul participant la festival va trai experienta initierii in arta degustarii si va invata cum sa asocieze un vin bun cu mancarea.

La fiecare sesiune de degustari organizata in zona “WINE & GASTRONOMY” vor fi prezentate maxim 4 tipuri de vinuri din fiecare soi – soiuri albe, soiuri roşii, soiuri roze, vinuri efervescente, vinuri traditionale romanesti, vinuri rare romanesti sau vinuri internationale. Vinurile vor fi servite impreuna cu tapasurile puse la dispozitie de restaurantele partenere.

Degustarile vor avea loc zilnic, in perioada 3 – 6 noiembrie, intre orele 12.30 – 13.15 | 13.15 – 14.00 | 14.00 – 14.45 | 14.45 – 15.30 | 15.30 – 16.15 | 16.15 – 17.00, in grupe a cate 50 de persoane.

Pentru inscrieri la degustarile de vin organizate in zona “WINE & GASTRONOMY”, va rugam sa contactati reprezentantul PROVINO.

Contact: Nicoleta Diaconescu, email: nicoleta.diaconescu@abplus.ro, Tel. 0374.326.043.

M1 Syrah 2010 - Murfatlar (Romania)

2011-10-06T03:18:00.005+03:00

Impresii "spot-on" despre aceasta creatie semnata Alexandru Canariov, puteti savura si pe blog-ul lui George. Dupa cum se stie deja, acest vin a castigat o medalie de aur la Bruxelles 2011. Interesanta este si povestea participarii la concursul cu pricina. Din surse interne de la Murfatlar, am aflat ca Syrah-ul M1 a fost trimis spre evaluare, la categoria "si altele". Nimeni nu se astepta ca iepurasul sa sara tocmai din acest joben.

Notele de mai jos nu sunt dintre cele mai reprezentative, vinul fiind incercat in conditii nu tocmai ideale, aka in spatiu deschis, fara decantare, etc. Chiar si asa, acest Syrah si-a aratat virtutile, chiar daca pentru cei mai multi, numele producatorului nu inspira prea multa incredere. Drept dovada, cele cateva sticle puse la dispozitie invitatilor, s-au terminat cat ai zice...Syrah.

Culoare rubiniu deschis, un prim semn ca nu ai in fata o varianta moderna ultra-extractiva, gen Shiraz australian sau mai stiu eu de prin ce parti ale lumii (noi). Nas surprinzator de delicat, fructe rosii de padure (da, stiu, nu negre, ca sa vezi), usoare note sarate, ceva pamant si, bineinteles, adieri piperate. Gustul este in ton cu nasul, atac usor, fara a te agresa in nici un fel. O suculenta aparte si o textura mai apropiata de un Pinot Noir, decat de senzatia grea pe care o lasa de obicei un Shiraz corpolent. E chiar usor feminin, as putea spune. Cirese negre, condiment, aciditate foarte buna, tanini fini si bine integrati. Final lung si, din nou, suculent. Vinul are o puritate aparte a fructului si e destul de old-school in abordare. Sa nu uit si nivelul de alcool - 12,5% - o raritate in zilele noastre. M-a uimit cat de baubil este de pe acum; totusi, are structura buna si cred ca va mai castiga ceva complexitate in cativa ani.

De departe, cel mai bun vin sec de la Murfatlar, pe care l-am baut pana acum. Maestrul Canariov a iesit din scena in stil mare, pentru Murfatlar cel putin. Editie ultra-limitata, undeva la putin peste 3.000 de sticle, din cate am inteles. Se pare ca pretul va fi undeva in jur de 15 Euro. Daca pretul e prea mare, ramane sa decida fiecare. Eu as zice ca-i cam mult, dar tinand cont si de numarul de sticle, e de discutat...

Vant de schimbare la Murfatlar

2011-10-04T03:54:00.004+03:00

Miercuri, 28 septembrie 2011, impreuna cu alti bloggeri si jurnalisti, am avut ocazia de a participa la inaugurarea oficiala a "cramei mici din crama mare" de la Murfatlar. Dupa cum v-am anuntat tot pe aici, in aceasta noua facilitate vor lua nastere noile vinuri premium ale gigantului autohton.

Nu voi descrie cu lux de amanunte intregul periplu prin uriasul si labirinticul combinat cocotat pe dealurile pline de vii. Pentru a va face o idee despre importanta acestui pas facut de Murfatlar, va spun ca investitia de pana acum s-a ridicat undeva la 550.000 de Euro. Instalatii moderne de vinificare, achizitionarea a aproximativ 200 de baricuri, etc. Si dupa spusele directorului general, Cosmin Popescu, investitiile vor continua prin accesarea de fonduri europene in viitorul apropiat.

Bineinteles, sa nu uitam si de cooptarea in echipa Murfatlar a lui Razvan Macici, creatorul vinurilor Nederburg, un alt producator gigant din Africa de Sud. La conferinta de presa organizata cu aceasta ocazie, a participat si Alexandru Canariov, cel responsabil de vinurile Murfatlar, in ultimii 47 de ani. Pfiuu, aproape o viata de om!

Cateva impresii despre Razvan Macici. Un tip foarte deschis, amiabil, jovial si dispus sa raspunda la orice intrebari. Multi se vor intreba daca va avea libertate deplina in "mestesugirea" viitoarelor vinuri. Din discutiile avute si din atitudinea generala, cred sincer ca da. Razvan nu mi s-a parut genul de om care sa faca naveta Africa de Sud-Romania, daca nu ar fi avut garantii clare ca va fi lasat sa faca treaba asa cum stie mai bine. Si, nu de alta, dar la cati bani s-au bagat in aceasta divizie premium, cred ca este in interesul tuturor sa iasa ceva de calitate. Si poate iesi ceva excelent chiar din acest an, pentru ca noua recolta se pare ca va fi una foarte buna, atat cantitativ cat si calitativ. Oricum, abia de la anul vom lua contact cu primele vinuri semnate Razvan Macici, asa ca inarmati-va cu rabdare si tutun. Cat priveste preturile acestor vinuri, se pare ca se vor invarti undeva intre 10 si 25 Euro. Dar, asa cum bine remarca paharnicul Razvan, trebuie acordata o mare atentie acestui aspect, mai ales in contextul unei piete autohtone supraevaluate, in segmentele premium si super-premium.

In sala de protocol, ni s-a oferit sansa de a degusta un Muscat Ottonel 1986 (an excelent, din cate ni s-a comunicat), cu siguranta printre cele mai reusite vinuri dulci de pe la noi, pe care le-am baut pana acum. O culoare superba, aur lichid la pahar, un nas matur dar si proaspat, cu multa miere, fagure, tei si chiar o idee de sofran ce mi-a adus aminte de Sauternes. Dar adevarata surpriza a venit in gust, unde am dat de un vin inca tanar, mieros, citric, dulce dar fara a fi cleios, si cu o aciditate excelenta care-i mentine prospetimea. Final lung, lung de tot. Mai are ani buni de evolutie in fata. Frumoasa surpriza.

Si tot din categoria vinurilor noi incercate, nu trebuie sa uit de Syrah-ul M1 2010. Cel mai bun vin sec de la Murfatlar de pana acum, fara indoiala. Dar vinului in cauza ii voi dedica un post separat :)

In rest, multa voie buna, relaxare totala si discutii de tot felul pana tarziu in noapte. Sper ca vantul schimbarii la Murfatlar sa bata cat mai tare, dar sa cuprinda si alti producatori de acest gen de pe la noi. Dar, totusi, sa asteptam primele roade ale acestui proiect si dupa aceea vom putea trage o concluzie mult mai clara. Pana atunci, urez succes noii trupe si sper ca totul sa iasa asa cum si-au propus. Vorba filozofului: only time will tell...

Vinul.ro prezinta: "Toamna in rosu", 1-16 octombrie 2011

2011-10-03T11:16:00.000+03:00

Dupa o “Primavara in rose” si o “Vara in alb”, a venit momentul ca pasionatii de vin din Bucuresti sa deguste si o “Toamna in rosu”. In perioada 1 – 16 octombrie, Vinul.Ro demareaza aceasta campanie de promovare a vinurilor rosii in 11 restaurante din Capitala. Manifestarea are ca principale scopuri promovarea generica a consumului de vin, educarea consumatorilor, pozitionarea superioara a vinului in mintea clientilor si incurajarea stilului de viata asociat acestui produs. Proiectul implica inscrierea mai multor vinuri rosii, care vor fi listate, semnalizate si vandute in mod special pe perioada celor 16 zile ale evenimentului.

Pentru acest anotimp, producatorii si partenerii evenimentului au realizat o ampla selectie de vinuri rosii, astfel incât sa existe posibilitatea de a le degusta la sticla sau la pahar, la preturi speciale. Fiecare local partener va avea meniuri speciale cu vinurile inscrise, dar si un somelier „de garda” care va povesti clientilor despre cum se produce, consuma si asociaza vinul rosu.
La „Toamna in rosu” vor fi prezenti producatori de top si importatori precum Cramele Recas, Crama Oprisor, SERVE, Vinarte, Domeniile Urlati, Domeniile Samburesti, Murfatlar Romania, Heinrig Distribution si Alexandrion Group.

Astfel, incepand cu 1 octombrie, timp de 16 zile, 17 de sortimente de vin vor putea fi degustate la preturi speciale in 11 localuri bucurestene:

CENTRUL ISTORIC:
Charme – Str. Smardan nr. 12
Carada – Str. Eugeniu Carada
Corelli Winebar – Str. Smardan nr. 28
La Mama – Str. Bacani nr. 1
Red Angus Steakhouse – Str. Franceza nr. 56
Trattoria del Tatoli – Calea Victoriei nr. 26
Vatra – Str. Ion Brezoianu nr. 19
Rossetya – Str. Dimitrie Bolintineanu, nr 9

UNIRII:
Nargila Grill & Bar – Str. Bibescu Voda nr. 1

TINERETULUI:
Thalia – Str. Cuza Voda nr. 147

VICTORIEI:
Thalia – Str. Sevastopol nr. 8

Frontignan de Segarcea 1930 reloaded

2011-10-01T14:43:00.005+03:00

Dupa cum va spuneam in postarea anterioara cu privire la acest vin ce urma sa fie scos la licitatie, eram tare curios care va fi suma de achizitie. Cei care credeau ca nu se va scoate o suma prea mare pe aceasta sticla, s-au inselat amarnic. Inca o data, s-a demonstrat ca goana dupa trofee de genul asta nu are limite.

Conform site-ului Artmark, sticla in cauza s-a vandut pentru uriasa suma de 15.000 Euro! Exact, ati citit bine, nu e nici o gluma. Cum estimarile erau undeva intre 9.000 si 12.000 Euro, e clar ca acestea au fost cu mult depasite. Sunt mirat? Nicidecum, ma asteptam la asa ceva. Un scurt film al licitatiei il puteti viziona aici.

Ceea ce m-a amuzat copios, dar m-a si enervat in acelasi timp, a fost urmatoarea mentiune in articolul cu pricina: "În prezent, acest soi de struguri, unic în lume, se găseşte numai în podgoria de la Segarcea, pe o suprafaţă de 1,5 ha de vie, plantată în anul 1904." Pe bune? Numai la Segarcea? Hai la lasam astfel de afirmatii deplasate si complet rupte de realitate, sa dam un search pe Google si sa vedem ce zice Wikipedia. Si mai curios este ca aceasta mentiune nu era prezenta in descrierea initiala a lotului.

Putina decenta, se poate?

(P) Noi lansari Bucium la Provino

2011-10-01T13:07:00.001+03:00

Ionut Stoian, Director Vanzari & Marketing la Agroindustriala Bucium, vorbeste intr-un interviu acordat siteului www.provino.ro despre participarea la Festivalul PROVINO – Vin. Arta. Gastronomie care va avea loc la Iasi in perioada 3 – 6 noiembrie 2011 si despre noua gama de vinuri care va fi lansata pe piata in aceasta toamna.

Potrivit D-lui Ionut Stoian, cei de la Bucium au in plan lansarea unei noi game de spumante, care vor fi incadrate in segmentul premium si vor fi prezente in doua tipuri de ambalaje: 750 ml si 375 ml. Ca si baza, spumantul va fi un cupaj de sauvignon cu feteasca regala si va fi in 3 variante: brut, demisec si dulce. Despre alte game prezente la Provino, precum si despre planurile de viitor ale acestui producator, puteti gasi mai multe detalii aici.

Partenerul Oficial al Festivalului PROVINO Vin. Arta. Gastronomie de la Iasi este apa minerala Bilbor. Pentru lansarea din 2010 a apei minerale Bilbor a fost demarat si implementat un proiect de tip greenfield, inceput in anul 2008, investitia in acest proiect ridicandu-se la o valoare de peste 10 milioane de euro.

De asemenea, Hotelul Restaurant “La Castel” este Partenerul Gastronomic al Festivalului PROVINO – Vin. Arta. Gastronomie, organizat la Iasi in perioada 3 – 6 noiembrie. Maestrii bucatari ai restaurantului au pregatit o suita de meniuri special gandite pentru aceasta ocazie si vor delecta publicul Festivalului PROVINO cu show - uri culinare. Mai multe detalii despre acestea vor fi disponibile in curand, pe siteul oficial al Festivalului PROVINO, www.provino.ro. Mai trebuie mentionat ca Hotel La Castel va fi cel care va asigura serviciile de cazare pentru invitatii speciali ai festivalului.

Funny: Caloian

2011-09-27T13:14:00.000+03:00

Din cate am inteles de la George, situatia pe care o voi descrie mai jos are ceva vechime, dar eu abia acum am descoperit-o :)

Treaba sta cam asa: in Real, pretul pentru gama Caloian este, in acest moment, undeva la 39 Lei/sticla. Trebuie sa fie o anomalie, o greseala pe undeva, asta in conditiile in care puteti gasi aceeasi gama mult mai ieftin in magazinele de specialitate. Dar, deh, cum la noi paradox-ul este dus la rang de arta, nici nu prea sunt mirat.

Totusi, ce se intampla, doctore?

(P) Noutati de la Provino

2011-09-24T15:01:00.002+03:00

Centrul Expozitional Moldova

Dupa cum v-am promis, revin cu noutati referitoare la festivalul de vin Provino, care se va desfasura la Iasi, in perioada 3-6 noiembrie 2011.

Vom incepe cu un proiect interesant, denumit "Scoala Vinului", organizat de diversi somelieri, degustatori si oenologi cunoscuti din tara noastra. Prin acest proiect se doreste imbinarea lectiilor teoretice cu practica: degustari de vin, asocieri de vin cu mancare, show-uri si momente realizate impreuna cu echipa de bucatari, sabrari de sampanie, etc. Pasionatii doritori vor avea ocazia sa invete de la profesionisti cum sa aprecieze un vin bun si vor fi intiati in arta degustarii. Pe agenda de lucru a acestei scoli a vinului, se vor afla lectii dedicate atat segmentului HORECA, dar si publicului larg.

Si acum, sa trecem la sectiunea participanti. Cei de la Vinarte si-au confirmat deja prezenta in cadrul festivalului. Nu cred ca mai este nevoie sa insist asupra acestui producator, mai toti cei interesati de vinul bun autohton ar trebui sa cunoasca foarte bine portofoliul Vinarte. Veti avea ocazia sa va intalniti (din nou) cu vinuri ca Prince Matei, Soare, Riesling si Sauvignon Blanc "Cuvee d'Excllence", dar si cu gamele Castel Starmina si Villa Zorilor.

De asemenea, demna de remarcat este si participarea producatorilor de vin din Republica Moldova. Festivalul este promovat in Republica Moldova de agentii companiei POLIPROJECT Exhibitions Ltd. POLIPROJECT Exhibitions Ltd. este specializata in organizarea participarii colective a exportatorilor din Moldova la expozitii internationale si promovarea producatorilor de vin din Moldova si a produselor acestora pe pietele europene. Incepand cu anul 1993 compania s-a implicat in organizarea unor expozitii specializate in Rusia, Polonia, China, Marea Britanie, Germania, Franta si Italia. Deocamdata, nu detin informatii detaliate despre identitatea producatorilor care vor participa la Provino, ramane sa vedem care vor fi acestia.

Si pentru ca vreau sa dau dovada de patriotism local, trebuie sa anunt si participarea Domeniilor Nicoresti, cei care incearca sa readuca in atentia publicului, deja cunoscuta Babeasca Neagra din zona.

Frontignan de Segarcea 1930

2011-09-22T14:48:00.003+03:00

Nu intrati in panica, nu am incercat acest vin :)) Pentru ca tot am vorbit de licitatii, iata ca am descoperit pe acelasi site Artmark, un eveniment ce va avea loc pe 27 septembrie - Licitatia "Romania Regala".

Pe langa miile de obiecte din acele timpuri, mai putin sau mai mult interesante, am dat si peste o sticla de Frontignan de Segarcea din 1930. Dupa cum cred ca unii dintre voi stiu deja, Domeniul Coroanei Segarcea incearca sa revitalizeze acest soi, denumit pe plaiurile mioritice si Tamaioasa Roz. Suntem informati ca aceasta sticla vine direct din vinoteca celor de la Segarcea, si nu am vreun motiv sa nu cred asta.

E foarte posibil ca sticla sa fie unicat, alte informatii nu am privind stocul din acest an. Este, intr-adevar, o raritate aparitia unui astfel de vin la vanzare, dar si o curiozitate istorica in acelasi timp.

Toate bune si frumoase pana acum. Ce m-a determinat de fapt sa aduc acest subiect la lumina? V-ati prins, este iarasi vorba de valoarea estimata a acestei mici "bijuterii". Tineti-va bine de fotolii, inspirati adanc...estimarea este intre 9.000 si 12.000 Euro! Ulala, mi-a stat inima cand am vazut.

Voila!

Eu sunt foarte curios cine sunt specialistii de au stabilit valoarea vinului in cauza. Stiu prea bine cum e cu preturile, cine le stabileste, cine-i prostul in toata ecuatia. Dar care sunt, de fapt, criteriile dupa care se estimeaza astfel de valori ? Poza este destul de elocventa: starea generala a sticlei este bunicica (mai ales eticheta), nivelul in schimb este foarte scazut (am vazut sticle din anii '30 cu nivel la baza gatului); si nu-mi dau seama exact ce este cu acele urme din zona capisonului.

Oare acesti factori s-au luat in calcul la evaluare? Sau la noi conteaza doar ca vinul e foarte vechi (si conform mitului, mai bun), e rar, are legatura cu Casa Regala si gata, s-a trantit o estimare cel putin haioasa, din punctul meu de vedere. Sunt extrem de curios care va fi pretul final de achizitie, sper sa apara vreo stire in acest sens.

Virusul licitatiilor de Bordeaux atinge si Romania

2011-09-21T12:48:00.002+03:00

Conform unui articol din Ziarul Financiar se pare, ca la sfarsitul acestei luni, va avea loc o licitatie destul de interesanta pentru o colectie de 288 sticle de Bordeaux. Evenimentul va fi organizat de compania Le Manoir, in colaborare cu casa de licitatii Artmark. La o prima evaluare, colectia scoasa la mezat ar face cam 67.200 Euro.

Cristian Preotu (Le Manoir) sustine ca vinurile prezente la aceasta licitatie se pot gasi si in New York sau Paris, la aceleasi preturi de pornire. Iata si o estimare a celor mai importante loturi oferite spre vanzare, conform aceluiasi Cristian Preotu: "Vor fi licitate loturi precum o ladă de Chateau Petrus 1979 cu un preţ de pornire de 20.300 de euro, o colecţie de vinuri Bordeaux (120 de sticle) din 1995 până în 2008, la preţul de pornire de 23.450 de euro, dar şi o colecţie de vinuri de la Chateau Rauzan Segla de 120 de sticle la preţul de pornire de 11.250 de euro"

Si acum, gandurile mele vis-a-vis de "marele" eveniment. Cum se intampla de obicei la noi, vinurile in cauza mi se par supraevaluate. Sa notam, de altfel, ca preturile mentionate sunt cele de pornire. O medie de aproape 100 euro/sticla pentru Rauzan Segla mi se pare cam mult. Nu stiu despre ce ani e vorba in ecuatie, dar pentru a se ajunge la o asemenea medie de pret ar trebui sa fie o serie de recolte excelente in lot. Cat priveste Petrus 1979, pretul de pornire imi starneste un zambet ironic. Daca vorbim de o lada de 12 sticle, media pe sticla ar fi undeva la 1691 euro. Daca veti cauta pe gugal, veti vedea ca preturile pentru Petrus '79 variaza destul de mult dar ca, in medie, valoarea pe piata in acest moment, se situeaza undeva intre 1000-1200 euro/sticla. Chiar daca scrie Petrus pe eticheta, 1979 a fost un an destul de mediocru si asta se traduce si in valoarea de piata a vinului, indiferent de numele asociat. Spre comparatie, un lot de 6 magnum-uri Petrus '79 a fost vandut de Christie's cu 5.475 Dolari. Ce-i drept, licitatia a avut loc in 2005 dar, in nici un caz, valoarea vinului respectiv nu a crescut chiar atat de mult pana acum. Motivele vi le-am expus mai sus. Sincer, imi vine greu sa cred ca un asemenea lot ar avea preturi de pornire similare la New York sau Paris. Imi dau doar cu presupusul.

Oameni cu bani avem, dar nu stiu cat succes va avea o astfel de licitatie la noi. Sa nu fie o alta bula sparta, cum a fost cazul acelei licitatii de vinuri vechi romanesti, desfasurate cu ceva timp in urma. Si acolo, preturile de pornire erau de domeniul fantasticului. Si, vorba lui Marius, e foarte probabil ca, dupa licitatia respectiva, sa nu mai vedem scris nimic pe nicaieri :)

Feteasca Neagra 2007 Special Reserve - Halewood (Romania)

2011-09-18T04:04:00.002+03:00

Adevarul e ca nu mai incercasem demult o Feteasca Neagra. Motivele sunt binecunoscute celor care-mi citesc umilul blog. M-am lovit de prea multe dezamagiri de-a lungul "carierei" mele. Asta sa scurtez lungul sir de explicatii.

Am mai incercat acest vin acum vreo 2 ani, cand inca era cam tinerel. Plimbandu-ma prin Billa cu vreo 2 luni in urma, ochii mi-au picat pe deja celebru pachetel la reducere, marca Halewood. 2 sticle la 19 lei. Despre celalalt vin prezent in cutie nu am ce sa povestesc. Era vorba de un Pinot Noir Special Reserve - demidulce. Pinot Noir zic ei, pentru mine nu prea a avut nici o caracteristica a acestui soi. Datorita prezentei masive a zaharului probabil. Ma rog, in orice caz e un exemplu mult mai reusit decat notoriul Murfatlar.

Sa trecem totusi la Feteasca Neagra 2007. An excelent, zic unii. Mai e mult pana departe, zic eu.

Culoare: rubiniu intens, fara urme de evolutie.

Nas: ca sa vezi, dom'le! Nici zare de lactatele care mi-au ramas intiparite pe creier la atatea exemple. Initial, usoare note florale, urmate de multe fructe rosii bine coapte, cirese negre, visina, pruna uscata. Ceva ierburi aromate si destul piper macinat.

Gust: corp mediu spre plin, din nou multe cirese negre, visine, condimente. Mijloc destul de intens, aciditate foarte buna si tanini inca destul de naravasi. Totusi, toate componentele sunt bine echilibrate. Final mediu, condimentat.

Din cate stiu, vinul cu pricina poate fi gasit sub 20 lei prin hypermarket-uri. La banii astia, e o afacere mai mult decat buna. Este bine lucrat, echilibrat si, foarte important, baricat cu cap. Prefer sa nu bat campii despre tipicitate. La Feteasca Neagra, asta este un subiect delicat. Exemplul de fata l-am perceput ca pe un soi de mix intre Merlot si Primitivo. Mai stiti, poate chiar asta-i Feteasca Neagra :) Inca ceva: m-a suprins cat de bine se tine inca vinul; nu prezinta urme evidente de evolutie, cred ca mai rezista vreo cativa ani in stadiul asta.

Un nou festival de vin in targul Iesilor: Provino (3-6 noiembrie 2011)

2011-09-15T11:24:00.001+03:00

Iata ca si zona Moldovei va avea parte de un festival de vin. El se va numi Provino si va avea loc in intervalul 3-6 noiembrie 2011, in dulcele targ al Iesilor. Evenimentul cu pricina este organizat de AB Plus Events, in Centrul Expozitional Modova (soseaua Nicolina nr. 141). Pentru programul detaliat al festivalului, puteti arunca un ochi aici.

Trebuie sa recunosc faptul ca am fost destul de impresionat cand am vizualizat planul acestui festival. Pe langa expozitia propriu-zisa, unde producatorii inscrisi vor prezenta propriile vinuri maselor insetate, vor mai avea loc si cateva evenimente "suplimentare":

- Salonul Royal Wines: aici cunoscatorii vor avea sansa de a degusta doar vinuri premiate.

- Salonul Vinurilor Rare Romanesti: destinat expunerii si degustarii de vinuri rare romanesti, bineinteles. Cred ca George este atras de aceasta idee, in special :)

- Wine & Gastronomy: aici vor avea loc diverse show-uri culinare si alte degustari uni-brand si multi-brand.

- Art & Music: un eveniment ce va avea loc in afara standurilor expozitionale, dar este unul conex festivalului. Acesta va avea loc in 2 muzee din Iasi, unde va puteti delecta cu diverse expozitii de arta, concerte de jazz si blues. Bineinteles, totul in compania multor vinuri bune.

De asemenea, va mai exista si un asa-numit Stand al Partenerului Strain, unde isi vor prezenta vinurile diversi producatori din tara partenera. Din cate am inteles, aceasta va fi Germania, deci va puteti astepta la rauri de Riesling prin zona.

In mare, cam acestea sunt principalele repere ale festivalului Provino. Va voi tine la curent cu noutati de cate ori va fi cazul. Eu nu pot decat sa le urez succes organizatorilor si sper ca astfel de evenimente sa apara din ce in ce mai des in tara noastra.

De ce Matt Kramer nu mai cumpara vinuri scumpe

2011-09-14T17:13:00.001+03:00

George mi-a adus in atentie un articol foarte interesant, semnat de Matt Kramer si intitulat: "De ce nu mai cumpar vinuri scumpe". Kramer este un foarte cunoscut scriitor si critic de vin american si care, printre altele, colaboreaza cu Wine Spectator de prin 1985. Mai toate articolele sale care apar in revista cu pricina, sunt interesante si foarte bine scrise. Subiectele sunt intotdeauna captivante si, uneori, controversate.

Ei bine, si articolul citat mai sus este unul cat se poate de interesant, dar nu m-am putut abtine sa nu observ anumite chestii ce mi-au starnit un oaresice zambet in coltul gurii. In mare, Matt Kramer ne spune ca si-a vandut o parte din colectie, pentru a face loc unor vinuri mai putin scumpe si care ii ofera un element surpriza in plus. Se pare ca vinurile scumpe nu-i mai ofera nici o surpriza, acestea marginindu-se sa mearga pe un teren sigur si cat se poate de solid. In schimb, un vin mai ieftin si de calitate este mult mai surprinzator, mai ales atunci cand nu avem mari asteptari de la el. Pana aici, nimic de comentat. In mare masura, Matt are dreptate si il inteleg. Cu totii am experimentat acest sentiment.

Dar eu nu doresc sa ma leg de aceste concluzii. Ce m-a intrigat este faptul ca Matt tine mortis sa-si justifice hotararea de a vinde o importanta parte a colectiei sale, printre care destul de multe raritati si exemplare dintre cele mai scumpe. Ne este precizat inca de la inceput ca aceasta decizie nu are de-a face cu banii. Normal, toti s-ar fi gandit din start la acest motiv. Matt e baiat destept si anticipeaza miscarea. Totusi, mi s-a parut ca incearca cam prea mult sa ne convinga de sinceritatea intentiilor sale. De vreo 2-3 ani incoace, aproape nu exista luna in care sa nu citim ca nu stiu ce personalitate, sau mare colectionar sau, ma rog, cineva cu o adunatura importanta de vinuri, s-a hotarat brusc sa-si scoata la mezat sticlele rare si extrem de valoroase. Problema e ca aceasta efervescenta coincide cu escaladarea preturilor pentru marile vinuri de Bordeaux. Sa fie doar o coincidenta? Ma indoiesc sincer. Intrebati fiind unii de ce isi vand colectiile de Bordeaux sau Burgundia, cei mai multi au dat un motiv cat se poate de haios: sa mai elibereze locul; nu de alta, dar se adunasera prea multe. Foarte putini au recunoscut ca vand pur si simplu pentru a scoate bani frumosi din asta, mai ales ca momentul este unul extrem de favorabil in acest sens. Matt Kramer nu ne spune in articolul sau despre ce sticle e vorba, dar mentionand ca lotul respectiv cuprindea cele mai rare si scumpe vinuri din colectia sa, banuiesc ca pe ele scrie Bordeaux sau Burgundia (poate si ceva vinuri cult californiene). Imi dau si eu cu presupusul.

Nu este vorba de bani, dar isi scoate la vanzare fix cele mai scumpe vinuri. Doar pentru a face loc unor vinuri mai ieftine, dar care sa ofere surprize. Nu prea inghit explicatia. Dar, ma rog, fiecare face ce doreste si cum doreste. Ideea este ca nu simt nevoia atator explicatii in ceea ce priveste decizia luata. In acest fel, devii si mai suspect. Cel putin in ochii mei.

In final, Matt poate ar fi trebuit sa ne spuna si cam cate sticle trebuie sa incercam, pentru a da peste acel exemplar ieftin si surprinzator de bun. Banuiesc ca pentru asta ar trebui sa ne abonam la Wine Spectator si sa urmam ghidul vinurilor cu cel mai bun raport calitate-pret. In viziunea lor, normal. Doar ca vinul nu prea e o stiinta exacta, ghinion.

Mas de Cadenet Arbaude Rose 2010 - Cotes de Provence (Franta)

2011-09-08T15:31:00.001+03:00

George a surprins perfect toate virtutile acestui vin. Fiind la vanatoare prin magazinul Le Marche, mi s-a oferit sansa de a incerca o mostra din acest rose provensal. Nu stiu de cand era deschisa sticla (era totusi vidata), dar rose-ul de fata nu prea are nici o legatura cu bombonicile si ultra-aromatele pe care le puteti gasi pe la noi, in general vorbind. Bineinteles, exista si cateva exemple autohtone ceva mai serioase, nu zic nu. Totusi, Arbaude mi-a lasat o impresie puternica de autenticitate, mai spaland ceva din imaginea de banal hibrid, bun de baut doar in zilele toride de vara.

Nas retinut, aromele de fructe rosii nu sar din pahar. Nuante citrice si o usoara mineralitate foarte placuta. Destul de auster, adica fix cum prefer astfel de vinuri. Gustul este plin, atacul destul de viguros, din nou multe fructe rosii gen fragi si zmeura. Final sec, citric si mineral. Aciditatea este ok, cu toate ca as fi preferat-o ceva mai sustinuta. Dupa cum am spus, nu stiu de cand era deschisa sticla, asa ca impresiile pot fi altele in cazul uneia proaspat destupata.

41 lei la Vinexpert si Le Marche. Poate isi face banii pentru fanii rose-urilor, doar ca eu, avand ceva cu aceste vinuri, imi pastrez rezervele de rigoare.

Jancis Robinson despre viitorul blogarelii de vin

2011-09-05T23:30:00.000+03:00

Un nou material video cu incantatoarea Jancis. De data aceasta, cu ocazia unei conferinte a bloggerilor de vin din America de Nord. Scuzati calitatea nu prea grozava, lucrez cu materialul clientului :))

Funny: Hitler se dezlantuie!

2011-09-04T03:35:00.001+03:00

Inca un videoclip din deja celebra serie "Hitler reacts to...". Nici vinul nu a fost ocolit, asa ca va invit sa va amuzati copios in aceasta minunata zi de duminica.

P.S. In mare, se face referire la vinurile californiene, dar bataia e ceva mai lunga :D

J. Baumer Riesling 2009 - Rheingau (Germania)

2011-09-03T15:05:00.002+03:00

Un Riesling nemtesc entry-level destul de interesant. Pe contra eticheta sticlei este mentionat demisec, pe site-ul Vinexpert se specifica demidulce. Hai sa spunem ca este undeva intre.

Nasul debuteaza cu arome tipice, puternic florale (mai ales tei), ceva mango si grapefruit, dar si o usoara tenta minerala. Gustativ, vinul de fata poate parea contradictoriu pentru cei obisnuiti cu exemplele ceva mai dulci. Atacul initial este usor dulceag, onctuos chiar. Dar, dupa aceea se vireaza catre accente citrice sustinute (lamaie si grapefruit). Finalul este marcat de o aciditate ucigatoare, ce taie ca lama prin papile. Ai impresia ca gura iti este spalata instant. Ceea ce m-a impresionat la ast vin este post-gustul lung si persistent, mai ales pentru categoria sa.

Nu face chiar 89 puncte, cat i-a dat Wine Spectator, dar pentru un Riesling entry-level este o alegere buna. E genul de vin care impaca pe toata lumea. Fie ca vrei fruct, rest de zahar mai pronuntat sau aciditate mare, le ai pe toate la pachet. As vrea ca si dulcegariile noastre sa fie facute la modul asta, ar fi muuult mai suportabile.

35 lei la Vinexpert. Cei din Galati il pot gasi si in magazinul Le Marche, la acelasi pret.

Funny: James "Mefisto" Suckling

2011-09-01T12:52:00.001+03:00

Enjoy :)

JS a provocat atat de multe reactii printre internauti, incat unul s-a gandit sa-i dedice un blog numai si numai D-lui "90 pct". Savuros.

Livia Cabernet Sauvignon 2009 - Crama Girboiu (Romania)

2011-08-28T22:39:00.001+03:00

Voi fi scurt ca si vinul de fata, semnat de Crama Girboiu.

Servit la o temperatura de 13-14 grade, acest Cabernet debuteaza cu o puternica adiere de alcool (14%) cam neintegrat cum trebuie. In rest, registrul tipic: fructe foarte bine coapte, coacaze, afine, prune usor afumate. Din pacate, cam prea coapte pentru mine, aproape de dulceturi si gemuri. Gustul este destul de plin, aceleasi senzatii dulcege de fructe bine coapte, ceva visina si cirese negre pe final. Aciditate bunicica, tanini prezenti dar fara a deranja prea tare. Final scurt, usor dulceag (aveam de-a face cu un demisec). Alcool-ul se simte si in gust, cu toate ca nu la fel de puternic ca in nas. Nu trebuie sa va mai spun ca, odata ce temperatura de servire creste, senzatiile alcoolice devin si mai nabadioase.

Pentru unii, cei 17 lei dati pe el in Real ar merita sa fie scosi din buzunar. Nu pot spune ca este un vin prost, ci doar unul in afara gusturilor mele obisnuite si o idee cam dezechilibrat datorita nivelului de alcool plecat la plimbare. In rest, nimic iesit din comun sau alte defecte majore.

Puteti gasi vin bun si la bag-in-box

2011-08-25T01:18:00.000+03:00

Zilele trecute, George anunta pe Facebook aparitia unei oferte bune in Selgros: Merlot Castel Starmina (Vinarte) la bag-in-box de 3l, la doar 17 lei. A doua zi m-am infiintat la raionul de vinuri din Selgros si am plecat burdusit cu o cutie de Merlot, dar si una suplimentara de Riesling, aceasi gama.

Varianta 0,75 l

Acum, nu stiu exact daca este vorba de acelasi Merlot imbuteliat la sticla. Oricum, ceea ce se afla in cutie este cu siguranta un best buy, daca stai si te gandesti ca face sub 6 lei/litrul. Nas tipic de Merlot, prezenta decenta in gura, aciditate buna, ba chiar sunt si ceva tanini naravasi. Ganditi-va la ce lichide genocid puteti gasi pe la vinariile din coltul blocului si care au pretentia ca sunt facute (si) din struguri. Nu e de lepadat nici Riesling-ul. Cu toate ca e catalogat drept demi-sec, e din acela care vireaza spre sec si nu spre demi-dulce (prietenii stiu de ce).

Asa ca, daca il zariti pe undeva, nu-l ocoliti. La masa de zi cu zi, merge ca uns, parol.

Senzational: Lafite se duce la vale?!

2011-08-24T12:42:00.000+03:00

Senzational, incredibil! Chateau Lafite Rothschild, marea dragoste a chinezilor, se cam duce la vale in ultima vreme. Iata doua tabele edificatoare ce indica miscarea preturilor pentru Lafite, via Liv-Ex:

Se pare ca, de la sfarsitul lunii Iunie 2011, preturile pentru toate cele 10 recolte din tabel au scazut la unison. A se observa ca cel mai drastic avant in prapastie l-a inregistrat Lafite 2008. Stiti, cel cu simbolul chinezesc pentru cifra 8. Vai de mine si de mine, asta da tragedie in lumea vinului!

Ziua in care am devenit un revolutionar

2011-08-22T11:37:00.001+03:00

Nu, nu este vorba de asa-numita "revolutie" din '89. Eram prea necopt pentru a iesi pe strazi in acele zile. Este vorba doar de un manifest la care am aderat - Score Revolution. Cei care imi citesc opiniile pe acest blog, stiu prea bine ca sunt un infocat "dizident", atunci cand vine vorba de notarea vinurilor. Cu toate ca inteleg, pana la un punct, utilitatea acestui sistem.

Din acest intreg manifest prezent pe site-ul in cauza, mi-a sarit in ochi si principala cauza pentru care EU consider inutil sistemul celor 100 pct, mai ales: notele vinurilor sunt lipsite de valoare, o serie de simboluri statice acordate unui produs dinamic si aflat in continua evolutie. Pot intelege ca sistemul de notare sa fie util in primul rand celui care il foloseste, dar pentru consumator ar trebui sa fie mult mai importanta descrierea vinului. Mai ales in vremile noastre cand, datorita unei uniformizarii a calitatii, singura problema a cam ramas cea a stilului in care este facut un vin sau altul.

Prin aceste ganduri nu doresc sa-i atac pe cei care folosesc aceasta metoda, departe de mine asa ceva. Este doar intarirea unei opinii personale, prin care cei care ma citesc sa inteleaga mai clar de ce evit sa acord note vinurilor. Parerea asupra unui vin disecat pe acest blog este doar a mea, consumatorii trebuie sa decida singuri daca acel vin merita sau nu atentia lor. Aveti incredere in propriile voastre gusturi!

Ce frumoasa este viata lui Jay Miller!

2011-08-18T12:49:00.001+03:00

Probabil va intrebati acum cine naiba mai este si Jay Miller? Ei bine, pe scurt, Mr. Jay este un asociat al lui Robert Parker si cel care diseca vinurile spaniole in cadrul Wine Advocate. Nimic special, veti spune. Pai asa si este in mare parte doar ca, in ultima vreme, individul in cauza a fost subiectul mai multor scandaluri. Scandaluri care implica sume enorme, diverse excursii si degustari in land-ul spaniol, plus un nume extrem de controversat - Pancho Campo MW (mai pe romaneste, Master of Wine). Nu voi intra in detalii prea multe, deoarece avem de-a face cu o tesatura destul de complicata e evenimentelor. In schimb, ma voi referi putin la ultima patanie declansata de Jay.

De la stanga la dreapta imaginii: Pancho Campo si Jay Miller

Conform unui articol spaniol, preluat de Chris Kissack (aka Winedoctor), Jay Miller s-a bucurat de o calatorie in provincia Navarra, aranjata de...ati ghicit, Pancho Campo. Costul total: 100.000 Euro! Cu toate ca activitatea forumului Wine Advocate se desfasoara in spatele usilor inchise (a se citi: a usilor ce se deschid daca platesti), cativa "contribuabili" au cerut lamuriri suplimentare din partea lui Parker in aceasta problema. Se pare ca subiectul a atins vreo 46 de postari, dupa care cerberul forumului, Mark Squires, a inchis definitiv discutia. Da, daca nu stiati, cam asa se desfasoara lucrurile pe forumul lui Parker, atunci cand sunt atinse subiecte sensibile. Curata democratie. Ma rog, ideea este ca Parker a reusit sa dea un raspuns evaziv si sa mentioneze ca, de fapt, toata aceasta vizita nu a costat 100.000 Euro, ci ca a fost vorba de un curs platit de "doar" 15.000 dolari. Deci, Jay Miller a primit aceasta banala suma, doar pentru a tine un curs. Parker concluzioneaza: "Nu vad unde este conflictul. El (adica Jay), ca si noi toti, suntem platiti sa tinem anumite cursuri".

O fi asa cum zici tu, mai Robert, dar, asa cum bine remarca si Chris, nu asta este principala problema pusa pe tapet. Este normal ca un specialist, oricare ar fi el, sa fie platit pentru a tine cursuri sau seminarii in diverse locuri si cu diverse ocazii. Toata lumea trebuie sa traiasca. Ceea ce intriga este suma de care vorbim: 15.000 dolari pentru un amarat de curs? Si nici macar nu vorbim de vreun specialist, gen Jancis Robinson, ci de un psiholog devenit comerciant de vinuri si, mai apoi, partenerul lui Parker. Se poate dezbate la nesfarsit daca avem aici un conflict de interese. Linia este foarte subtire. Repet, nu plata in sine este condamnabila (ba chiar e normala), ci suma adusa in discutie. Iar aici treaba cam pute, mai ales ca Miller nu este la primul scandal de genul acesta.

Iar cu aceasta minunata ocaziune, as vrea sa aduc anumite lamuriri suplimentare in ceea ce ma priveste si, mai ales, in privinta activitatii mele care se rasfrange in randurile acestui blog. Am decis sa preiau modelul lui Chris Kissack in sensul in care, la sfarsitul fiecarui an, voi prezenta un raport detaliat al degustarilor si evenimentelor de profil la care am luat parte. Bineinteles, de interes planetar vor fi mentiunile cu privire la eventualele "beneficii" acordate de diversi organizatori, ca de exemplu: transport, casa, masa si sticle "moaca". Cu toate ca am dat dovada de destula transparenta pana acum, consider ca o astfel de centralizare a datelor respective va fi mai utila cititorilor. Stiu ca unii nu vor fi miscati de o asemenea abordare, dar chiar nu imi pasa; consider ca mai transparent de atata nu pot fi, iar cui nu-i convine, are deplina libertate de nu ma mai citi pe veci. Vorba aceea: ai telecomanda, schimba postul. Nu de alta, dar am impresia ca unii au inceput sa creada ca am ajuns un soi de Parker, cu o influenta majora asupra deciziilor consumatorilor. Ce-am mai ras, ce m-am distrat :))

Funny: Solo Quinta revine in forta!

2011-08-17T12:20:00.002+03:00

Cred ca incepe sa-mi placa aceasta nou-infiintata categorie pe al meu blog. Postarea mea anterioara, referitoare la pretul unei sticle de Solo Quinta 2009 pe un site belgian, a nascut ceva discutii, in care unii sau altii si-au sustinut punctele de vedere, mai ponderat sau mai agresiv. E o problema care, probabil, nu va fi lamurita niciodata asa ca, de acum incolo, voi privi astfel de situatii doar ca pe niste chestii amuzante. Dar, la naiba, nu ma impiedica nimeni sa mai presar putina sare pe rana.

In episodul "funny" de astazi, principalul actor este aceeasi Solo Quinta 2009, de data aceasta fiind reperata de ochiul meu ager (sic!) pe un magazin online de vinuri, din Olanda. Partea cu adevarat amuzanta vine chiar acum: pretul acestui vin este si mai mic decat in cazul belgienilor :)) Dovada aici. Si mai interesant este ca olandezii detin si un Rosso di Valachia 2005, dar care se da la un pret dublu fata de cum il poti gasi prin hyper-market-urile noastre.

Acum, stau si ma intreb: dintre cele doua situatii, care este cea "normala"?

Funny: Solo Quinta georgiana

2011-08-10T12:25:00.001+03:00

Tot sapand dupa diverse magazine de vinuri din strainatate, ochii mi-au picat pe o chestie haioasa, prezenta pe un site belgian de specialitate.

La categoria proaspat sositi in magazin, am dat si peste Solo Quinta 2009 dar, surpriza, se pare ca Recas s-a mutat in...Georgia :)) Dovada aici. Trecand peste aceasta mica scapare a belgienilor, va rog sa remarcati pretul. La cati leuti puteti gasi la noi sticla in cauza?

Kanu Chenin Blanc 2009 (Africa de Sud)

2011-08-10T10:26:00.002+03:00

Dupa cum bine remarca si George intr-un post de pe al sau blog, Galati s-a transformat intr-un oras al minunilor, in ultima vreme. Dupa ce Otelul Galati a provocat, probabil, cea mai mare bucurie acestui oras, iata ca a mai rasarit ceva ce nu credeam ca am sa vad vreodata pe aici: un magazin specializat de vinuri, ba chiar si wine bar daca doriti sa consumati la fata locului. Dar despre noul magazin Le Marche, caci asa se numeste stabilimentul cu pricina, voi face un post separat, asa ca voi trece direct la primul vin incercat pe terasa acestuia: un Chenin Blanc sud-african, produs de Kanu.

Culoare galben deschis, cu usoare reflexii aurii. Nas puternic, dominat de note de pepene galben, citrice si o gramada de mango, dar si o usoara tenta minerala, foarte placuta. Gust neasteptat de plin, textura destul de cremoasa, fructe exotice de toate neamurile, ceva caisa si piersica, citrice. Aciditate medie care balanseaza bine fructul, finish mediu si curat. Totusi, exemplul de fata este mai mult un demi-sec, restul de zahar simtindu-se destul de bine spre final. Din fericire, aceasta usoara dulceata completeaza fericit intregul tablou.

Dupa cum am tot spus pe aici, Lumea Noua imi surade din ce in ce mai mult in departamentul vinurilor albe. La cei 25 de lei/sticla, acest Kanu este o cautatura buna. 9 lei daca doriti sa-l serviti la pahar, dar nu vi se pare mai convenabil la sticla? :)

Vinurile grecesti au poposit si la Galati

2011-08-09T03:15:00.000+03:00

Dupa meteoricul periplu bucurestean, cu ocazia degustarii organizate de Murfatlar, nici nu am avut timp sa-mi revin prea bine ca a urmat o noua degustare. De data aceasta, in minunatul meu oras de bastina, Galati. Evenimentul a fost pus la cale de Razvan Avram si Ana Maria Nazarie, cei care se ocupa de destinul magazinului Good Point din Iasi. Toate meritele organizarii "la sol" ii revin lui George. Dar sa trecem direct la descrierea vinurilor, pe care le puteti gasi si pe acest blog, la sectiunea dedicata magazinului online Good Point.

1. Lafazani Prorogos 2010 - Alb

Cupaj de Roditis (70%) și Savatiano (30%). Un vin entry-level cu un raport calitate-pret bun. Nas floral, citric si mineral, care nu te agreseaza defel. Gust usor, rotund, predomina nuantele citrice, aciditate medie. Vin de baut la baterie :)

2. Lafazani Prorogos Retsina 2010

Din nou, un cupaj de Roditis si Savatiano. Pentru cei care au fost prin Grecia si au baut asa-numita Retsina prin diverse taverne, e bine de stiut ca acest exemplu nu prea are legatura cu "bombele" respective. Bineinteles, nuantele de rasina si pin sunt acolo, dar sunt mult mai elegante si subtile. Un vin rotund si extrem de usor de baut, din nou. Imi place filozofia acestor greci, pana acum...

3. Lafazani Moschofilero 2010

Tot un vin alb, obtinut din soiul Moschofilero. Deja am intrat in categoria "medie", asa ca acest vin s-a prezentat o idee mai serios, cu note minerale, plus ceva fructe albe. Gust destul de elegant, echilibrat, floral, din nou aciditate medie. Finish proaspat si crocant. Favoritul meu dintre albe.

4. Lafazani Prorogos Rose 2010

Un cupaj de Roditis (65%), Moshato (20%) si Agiorgitiko (15%). O culoare ceva mai inchisa decat a unui rose traditional, apropiata clairet-ului bordolez. Nas dominat de fructe rosii proaspete si flori (nu neaparat trandafirul atat de des intalnit). Gust tipic, fructe rosii dar si usor mineral. O idee cam apasator pe final. Bine, eu am o problema cu rose-urile si nu prea ma impac bine cu ele, asa ca altora s-ar putea sa placa mai mult.

5. Lafazani Prorogos 2010 - Rosu

Cupaj de Agiorgitiko (70%) și Cabernet (30%). Nas proaspat de fructe rosii si, din nou, o mineralitate placuta. Echilibrat, prezenta usoara si subtila in gura, se duce pe gat cat ai zice peste. Un soi de mixtura intre o Babeasca si un Pinot Noir. Vin de petrecere, ce sa mai.

6. Lafazani Agiorgitiko 2009

Obtinut din soiul Agiorgitiko (100%). O treapta superioara de calitate si s-a simtit inca din nas. Visine bine coapte, cirese negre si, din nou, usoare nuante florale. Gust usor, poate parea subtire pentru unii, dar nu e cazul la mine. Ca si exemplele anterioare, acest vin este facut tot pentru a-l bea rapid si nu pentru a contempla la nemurirea sufletului in prezenta lui. Incep sa simt din ce in ce mai mult lipsa unor astfel de vinuri. Echilibrat, elegant, proaspat, aciditate medie. Post-gust suculent si mediu.

7. Lafazani Nemea 2007

Ultimul vin al serii si varful de gama al producatorului. Tot Agiorgitiko (100%). Baricat 12 luni. Cum era de asteptat, acest lucru se simte, prima data fiind invaluit de note de vanilie, cafea si ceva piele. Dupa care urmeaza fructe rosii bine coapte, pamant si aceleasi obsesive nuante florale. Nasul mi-a amintit de un Chianti Classico de calitate. Gustativ, din nou m-au surprins eleganta si usurinta cu care poate fi baut. Nu este greu, ci bine echilibrat si suculent. Aciditate buna si tanini fini, finish mediu spre lung.

In concluzie, o seara mai mult decat reusita. Apreciez filozofia producatorului grec, deloc in ton cu moda vinurilor moderne. Toate exemplele incercate au dat dovada de autenticitate si prospetime. Chiar si baricatul Nemea reuseste sa nu apara in fata ta cu un machiaj strident, crezand ca te poate pacali astfel la capitolul complexitate. Multumiri lui Razvan pentru scurta sa incursiune in orasul noii campioane a Ligii 1 la fotbal, hehe :)

Chateau Serilhan 2006 - St. Estephe (Franta)

2011-08-02T14:22:00.001+03:00

Mai sus numita proprietate din Saint-Estephe (Bordeaux) a devenit, in ultimii ani, una dintre stelele in continua ascensiune din aceasta zona. Investitiile noului proprietar, Didier Marcelis, au inceput sa dea roade, lucru ce se poate observa cu usurinta in cazul acestui 2006.

Culoare usor evoluata, rubiniu deschis clar. Un nas intens, evoluat, cu arome de ierburi aromate, fructe rosii si negre bine coapte (afine, mure, coacaze), putina cafea dar si acea minunata nuanta de cutie de trabucuri. Dupa o vreme la pahar, incep sa apara si notele de pamant, atat de tipice pentru St. Estephe. In gura, atacul este si el fructuos, cirese negre si coacaze la greu, urmat de o fina patura de tanini si, pe final, un puseu puternic si revigorant de aciditate.Post gust usor mineral si plin de fructe bine coapte.

In mod clar, acest Serilhan este un exemplu modern din Bordeaux. Dar, spre deosebire de multe vinuri de acest gen, aici exista un echilibru de invidiat. Nu este un vin greu, ci unul foarte usor de baut in acest moment si perfect pentru asocierea cu diverse carnuri rosii. Lume Noua, te rog ia notite :)

Sticla adusa din Franta, in jur de 15 Euro. La noi, cum era de asteptat, o puteti gasi la aproape 25 Euro, aici.

Planuri indraznete de la Murfatlar

2011-08-01T01:44:00.004+03:00

Miercuri, 27 iulie 2011, a avut loc lansarea noii game de la Murfatlar - 3 hectare "Sable Noble". Prin amabilitatea lui Dan Bundur, "seful" recent infiintatei divizii premium de la Murfatlar - Wine Soul - am participat la acest eveniment, desfasurat in incinta restaurantului Charme (din centrul istoric al Bucurestilor). Prilej de reintalnire cu alti bloggeri de vin, dar si de a cunoaste lume noua din domeniu.

Nu voi insista asupra detaliilor tehnice ale acestei divizii premium de la Murfatlar. O descriere la obiect puteti gasi pe blog-ul lui Alin. De asemenea, notele detaliate despre vinurile prezentate, le puteti citi pe indelete acasa la George. Prea multe de spus in plus nu prea sunt, fata de ceea ce au povestit ai mei confrati. Voi incerca totusi sa punctez principalele lucruri ce merita a fi mentionate cu ocazia acestei lansari.

In primul rand, ma bucura ca un gigant ca Murfatlar s-a prezentat cu un proiect indraznet, in directia vinurilor premium. In acest moment, exista multe planuri, dar sunt sigur ca se si vor realiza. Nu de alta, dar vointa pare sa fie din plin, resurse sunt destule, oameni priceputi exista. Din cate am inteles, viitoarele vinuri din portofoliul Wine Soul, vor fi realizate in colaborare cu Razvan Macici (winemaker la Nederburg), un nume binecunoscut pe la noi, dar si in lumea vinului de afara. Asta e prima veste buna. In plus, se lucreaza la realizarea unei micro-crame, aflata in interiorul cramei-mama, ceea ce inseamna o atentie speciala acordata viitorilor "copii" care se vor naste aici. Si nu in ultimul rand, se va pune un accent special si pe realizarea unui circuit turistic in zona. Recunosc ca am fost impresionat de tot acest proiect, mai ales venit din partea unui astfel de producator.

Vinurile prezentate cu ocazia acestei lansari au fost 3 la numar: un cupaj alb (60% Pinot Gris 2009 si 40% Sauvignon Blanc 2010), un rose (Cabernet Sauvignon 2009), si un cupaj rosu (85% Cabernet/Merlot 2008 si 15% Feteasca Neagra 2009). Fiecare dintre acestea au fost servite in compania unuor excelente preparate culinare. Felicitarile mele, atat celor de la Charme cat si sommelier-ului Cristian Baschir, cel care s-a ocupat de prezentare. Cupajul alb a debutat interesant, dominand notele florale si de fructe albe, marca Pinot Gris. Atac usor, citric, cu o aciditate medie, final scurt. Trebuie totusi spus ca acest vin este musai sa fie baut destul de rapid deoarece, dupa o vreme, s-a cam "rupt". Despre rose nu prea am ce sa spun. Nu am fost, nu sunt si nu voi fi vreodata un fan al acestor vinuri. Din pacate, eu nu am simtit mai nimic in nas, cu toate ca l-am incercat in 2 tipuri diferite de pahare. Usoare nuante de fructe rosii, vata de zahar, putin trandafir, dar cam deficitar la nivel de aciditate. Nu-i nimic, trecem mai departe. A urmat si vedeta serii, cupajul rosu, de departe cel mai reusit exemplar al gamei. Initial, un nas dominat de alcool si aciditate volatila. Dupa o vreme, note sangvinice, fructe rosii proaspete, usor afumat. Un corp neasteptat de suplu, ceva in genul unui Pinot Noir sau chiar Gamay. Atac usor, fructuos si un post-gust lung, marcat de cirese negre si ceva condimente. Daca acest vin ar fi servit in orb, pun pariu ca e foarte greu sa ghicesti un cupaj majoritar de Cabernet si Merlot. Totusi, cred ca temperatura de servire a fost cam mare, tinand cont de notele initiale din nas dar si de aciditatea cam iesita din corp. In concluzie, racit si carafat corespunzator, e o cautatura buna la cei aprox. 20 lei (fara TVA).

Seara s-a terminat apoteotic, cu un pahar de vinars Zaraza 7 stele, servit in compania unui puternic mirositoriu cigar dominican. Curata boemie, nu alta!

La sfarsit, nu pot decat sa urez succes celor de la Murfatlar, in indeplinirea obiectivelor anuntate. Este un pas in directia cea buna? Bineinteles ca da. Poate ca un astfel de proiect amplu va da tonul unei schimbari la nivel de mentalitate, mai ales in ceea ce ii priveste pe marii producatori de la noi. Deocamdata, e un inceput promitator. Ce va urma, ramane de vazut...

Tour de France 2011

2011-07-18T18:35:00.004+03:00

Printre multe altele, sunt si un mare pasionat de ciclism. Nu voi analiza daca erau mai buni cei 2 Radu pe vremuri, decat Manolo si Jean de acum. Nici daca Lance s-a dopat sau nu in cele 7 tururi castigate. Ca s-a dopat e evident, ca nu a fost prins e alta poveste. Trebuie sa fim naivi sa credem ca dopajul nu este o realitate in acest minunat sport. Dar, intr-adevar, nu cred ca dopajul in pluton mai este atat de sustinut ca in vremile lui Pantani, Ullrich, Rasmussen sau Lance. In ciuda acestui "flagel", ne uitam in continuare la determinarea acestor sportivi, la suferintele indurate pe unele catarari infernale, unde te apuca durerea de picioare doar daca le vezi la TV. Pe undeva, am ajuns chiar sa-i inteleg pe unii care se dopeaza...

TDF 2011 a debutat furtunos. In prima etapa, o mare cazatura in pluton a facut ca principalul favorit si de anul acesta, Alberto Contador, sa piarda aproape 1 min si 30s in fata celorlalti pretendenti la coroana. Vesti proaste pentru fanii pistolarului, a carui forma este si asa sub semnul intrebarii, el avand si un Giro in picioare. Apoi au urmat cateva etape de cosmar pentu unii favoriti la top 15. Radioshack a avut cel mai mare ghinion pana acum, cu toti favoritii iesiti din cursa. Cazaturi peste cazaturi, imagini impresionante cu un Hoogerland flagelat de un gard de sarma ghimpata, un abandon teribil al cazacului Vinokourov, cel care si-a anuntat si retragerea din activitate. Cazaturi si pentru pistolar, care se pare ca i-au afectat genunchiul drept.

Daca la inceputul turului, se miza aproape sigur pe o batalie intre Contador si Andy Schleck, acum lucrurile nu mai sunt atat de sigure. Cele mai mari sanse in acest moment, le are Cadel Evans; daca australianul se tine bine in Alpi, turul e al lui. Fratii Schleck sunt varza la contratimp. Dar una dintre cele mai aprinse discutii se invarte in jurul lui Thomas Voeckler, actualul purtator al tricoului galben. Sansele acestuia la castigarea turului au crescut simtitor, mai ales dupa ce s-a tinut admirabil in Pirinei, alaturi de marii favoriti. Imi place si de Ivan Basso, asa cu stilul lui molcom, fara sa atace niciodata. E in forma anul asta, din ce s-a vazut pana acum. Cadel pare si el mai in forma ca niciodata. Arata siguranta si sange rece. Contador mi se pare cam obosit, dar astept Alpii, unde e clar sa se simte mai bine. Fratii Schleck nu m-au impresionat cu nimic. Dar, si in cazul lor, astept Alpii pentru a ma dumiri daca Andy poate sa atace mai mult de 100 m, cum a facut-o in Pirinei, sau daca e in stare sa reactionez la un eventual atac din partea lui Contador.

Titlul pentru cel mai suspect ciclist din acest tur, ii revine belgianului Philippe Gilbert. Triplu castigator de clasice anul asta, Gilbert arata o crestere de forma cam ciudata. E prezent mai pe toate catararile grele, ataca tot timpul, ceva nu-i in regula la Omega Pharma Lotto.

Cam aceasta este, pe scurt, situatia in cursa de pana acum. Din pacate, in Pirinei nu am avut atacuri decisive din partea favoritilor. Sper sa le vad saptamana aceasta in Alpi, unde revine si deja legendara catarare pe Alpe d'Huez.

Th show must go on!

Vinul Cavalerului Pinot Noir 2009 - SERVE (Romania)

2011-07-18T16:11:00.000+03:00

Dupa cum am mai tot spus pe aici, Romania face Pinot Noir baubil la preturi decente. De exemplu, acest Pinot Vinul Cavalerului cost undeva in jur de 18 lei prin hypermarket-uri. Daca in magazinele de afara, un astfel de vin ar fi listat la un asemenea pret, ar trece complet neobservat. Poate ma insel, dar viziunea consumatorilor straini este una simpla: e aproape imposibil sa faci un Pinot bunicel si care sa coste sub 10-15 Euro/sticla.

Vinul de fata debuteaza cu o culoare tipica, rubiniu-deschis. Nasul este dominat de fructe proaspete de padure, cirese negre, o idee de capsuna. Dar este prezenta si acea nota "puturoasa" - de grajd, daca imi este permis - atat de des intalnita la multe exemple burgunde. Bineinteles, cum era de asteptat, eu sunt atras de astfel de mirosuri :) . Dupa o vreme la pahar, apar si nuante puternic pamantoase. Un nas destul de clasic, as putea concluziona. In gust se simte fructul proaspat si bine copt, atac simplu si direct, fara hriz-brizuri. Aciditate peste medie, tanini aproape inexistenti. Final dominat de aceleasi senzatii de fruct copt si suculent.

La banii astia, cred ca e un Pinot Noir decent. E simplu, usor de baut si cu o vinozitate ok. Atentie la temperatura de servire, e de preferat sa-l raciti putin inainte de consum.

Shiraz 2009 Winemaster's Reserve - Nederburg (Africa de Sud)

2011-07-13T12:31:00.000+03:00

Cred ca pentru noi, romanii, Nederburg este un nume foarte cunoscut, mai ales ca acolo avem un "cellarmaster" venit de pe aceste pamanturi - Razvan Macici. Nu am o prea mare experienta cu vinurile acestui producator dar, umbland prin Real, m-am hotarat sa-i dau o sansa acestui Shiraz produs in 2009.

L-am pus la bataie in cadrul mini-degustarii organizate impreuna cu George, venindu-i randul dupa minunatul Lagrange 1989. Ei bine, dupa un Bordeaux de rasa, acest Shiraz sud-african iti pare usor vulgar. Sa nu va inchipuiti ca nu a fost bun, au contraire. Un nas puternic parfumat, cu note initiale de lemn, vanilie dar si o idee de lactate, ce mi-au amintit de Feteasca Neagra baricata peste masura. Din fericire, dupa o vreme aceste nuante lasa loc piperului, fructelor rosii bine coapte, ceva pruna, tabac si piele. Vorba lui George, astfel de arome le intalnesti la vinuri mature, ce si le dezvolta in mod natural, odata cu trecerea anilor. Un nas atragator, dar cu o usoara senzatie de bombonica. Gustativ, vinul se prezinta destul de echilibrat, prune si fructe de padure coapte din belsug. Aciditate ok, tanini timizi, alcool bine integrat, final condimentat, suculent si proaspat.

Un Shiraz foarte usor de baut, necomplicat si nu din cale afara de greu ca variantele de la Antipozi. Are o gramada de fruct dar, totusi, nu e chiar o bomba ce-ti explodeaza in nas. E o varianta ceva mai proaspata si tonica, ceea ce-mi convine mai mult. La cei 28 de lei dati pe el, este cu siguranta o afacere mai mult decat ok.

Budai Chardonnay 2009 - Nyakas (Ungaria)

2011-07-09T11:21:00.000+03:00

Incep prin a marturisi ca nu sunt un mare consumator de Chardonnay. Cu exceptia celor din Burgundia, in special Chablis, nu prea ma pasioneaza acest subiect. De cele din Lumea Noua nu-mi pasa mai deloc pentru ca, de cele mai multe ori, se exagereaza cu baricarea, au un caracter supra-copt si sunt mult prea untuoase. Intr-un cuvant, plictisitoare. Pentru unii muma, pentru altii ciuma (cazul meu).

Acest vin a tot fost disecat de colegii mei in ale blogging-ului. Toate rapoartele au fost pozitive, asa ca nu m-am suparat defel cand George l-a pus la bataie, in cadrul micii noastre degustari de acum cateva zile. Asteptand ca minunatia de Lagrange 1989 sa ajunga la parametrii optimi pentru consum, ne-am delectat in compania acestui Chardonnay de la Nyakas.

Ce pot sa mai spun in plus fata de ce s-a trambitat despre acest vin? Pai, mai nimic. Recunosc, este un exemplar foarte reusit, mai ales la pretul la care poate fi achizitionat: 25 Lei. O culoare atractiva, galben-auriu deschis. Un nas delicios, marcat de note ierboase, citrice si florale. Mult pepene galben si o gramada de mango. Gustul este plin, onctuos, cu o greutate surprinzatoare. Iarasi, multe fructe tropicale. Aciditate buna, exact cat trebuie sa balanseze greutatea mijlocului. Final proaspat, citric.

M-a uimit echilibrul dintre onctuozitatea si prospetimea acestui Chardonnay. Alcool-ul (14%) este integrat fantastic de bine si nu-l simti nici macar la temperaturi mai inalte. De fapt, vinul s-a comportat admirabil in acest departament. Si-a mentinut echilibrul si nu s-a rupt absolut deloc. Un vin modern? Bineinteles dar, din fericire, nu din acelea ce te fac sa te intrebi daca bei vin sau un soi de suc de struguri alcoolizat, ajustat cu o portie de unt si putin whisky.

Poate fi gasit la Crama Noastra, dar mare atentie la an. In acest moment, pe site apare versiunea 2010, asa ca mai bine aruncati o intrebare inainte de a cumpara.

Chateau Lagrange 1989 - St. Julien GCC (Franta)

2011-07-08T05:50:00.002+03:00

O noua degustare organizata impreuna cu George. O noua ocazie de a incerca diverse lichide ce zac prin micile noastre "colectii" de apartament. In total au fost 3 vinuri, dintre care je-ul meu propriu si personal a pus la bataie si acest exemplar achizitionat acum cateva luni, din Belgia. Despre celelalte 2 vinuri voi reveni cu impresii, cat de curand.

1989 a fost un an special in Bordeaux, marcat de temperaturi foarte ridicate. De fapt, impreuna cu 1990, aceste doua recolte sunt considerate printre cele mai "fierbinti", in epoca moderna a zonei cel putin. Dar 1989 a reprezentat si anul in care Europa a asistat la zguduirea din temelii a sistemului comunist. Pentru unii a fost mai bine, pentru altii nu chiar. Depinde din ce parte a baricadei privesti lucrurile. Dar nu e intentia mea sa fac o analiza a acelor evenimente, asa ca voi trece direct la trairile ce mi le-a provocat acest Chateau Lagrange.

Printre altele, odata cu recolta 1989, Lagrange a renascut din propria cenusa. Ridicata la rangul de 3eme grand cru classe in 1855, aceasta imensa proprietate s-a comportat cel putin mediocru in deceniile trecute, neridicandu-se la nivelul de calitate asteptat. In anii recenti, lucrurile s-au schimbat dramatic si Lagrange se poate lauda acum ca produce vinuri demne de clasificarea din care face parte.

Primul pas: dopul. Stare excelenta, urme de scurgere neingrijoratoare.

Culoare: de cum am turnat vinul in pahar, mi-am dat seama ca voi avea parte de un mic monstru. Rubiniu inchis, surprinzator de sanatos, cu o aproape imperceptibila bordura caramizie. Oioi, asta este un vin care a ajuns la venerabila varsta de 22 de ani? Ma mai uit o data pe eticheta. Se pare ca da, scrie negru pe alb: 1989.

Nas: tinerete, tinerete! Ok, exista si urme de maturitate, dar in stadiu incipient. Tone de coacaze (gem), afine, visine, tabac, piele, senzatii afumate, ierburi aromate, chiar si o vaga impresie de asfalt. Vai de capul meu, imi zic. Daca ai mirosi vinul asta in orb, nu i-ai da mai mult de 6-7 ani. Cu siguranta, asa ceva ar pune in incurcatura pe multi.

Gust: atac agresiv, plin de fruct, aceleasi coacaze in rolul dirijorului; dar, asa cum ii sta bine oricarui bordolez de rasa, incepand din mijloc, totul se linisteste treptat. Note elegante de visine, tabac, putin pamant, aciditate killer, tanini prezenti inca la datorie. Post-gustul lung o vireaza din nou catre note intense de dulceturi, condimente si alte minunatii. Structura vinului este aproape perfecta, toate vin in ordinea care trebuie. Delicios de-a dreptul.

Si acum, cateva note suplimentare:

- in primul rand, m-am grabit cu dragutul de Lagrange. O sa ma credeti nebun dar vinul, la cei 22 de ani, inca nu si-a atins apogeul. Are o structura care-i permite sa evolueze inca cel putin 5 ani de acum incolo.

- a trebuit sa avem mare grija la temperatura de servire. A mers de minune ceva mai rece, deoarece la temperaturi mai mari, volatilii isi cam faceau de cap. Nu mai zic de nevoia imperioasa de carafare. Ca fapt divers, cand am turnat prima oara vinul in pahar, ne-a intampinat un munte de tanini. Dupa vreo 2 ore, s-a mai domolit si a ramas la acelasi nivel pe tot parcursul ritualului. Batranei din acestia sa tot bei...

- prin 1998, tovarasul Parker a notat Lagrange 1989 cu doar 75 pct! Nu stiu ce s-a intamplat acolo, dar banuiesc ca Parker a avut ori o sticla cu probleme, ori a prins vinul intr-un stadiu de adormire si neintegrat cum trebuie. In schimb, o sursa mult mai buna de recenzii a fost, ca de obicei, cellartracker. Si asta ma face sa ajung la chestiunea pretului. Aceasta sticla m-a costat 48 Euro. Mult, vor zice unii. Mult in comparatie cu ce? Bordeaux '89 se poate gasi la preturi mult mai mari, de aceea am fost putin mirat cand l-am ochit in lista. Si dupa ce am dat de nota lui Parker, mi-a picat fisa: oare asta sa fie, de fapt, cauza acestui pret foarte bun? Posibil, de ce nu?

De fapt, la ce imi pun atatea probleme? Cred ca voi mai lua vreo 2 sticle in viitorul apropiat. Sa fie primit!

Va urma

Traieste „Vara in Alb”! by Vinul.ro

2011-07-07T12:59:00.001+03:00

In perioada 9 – 24 iulie, Vinul.Ro va „imbraca” in alb 12 localuri din Capitala, in cadrul evenimentului „Vara in Alb”,o campanie ce are ca principale scopuri promovarea generica a consumului de vin, educarea consumatorilor, pozitionare superioara a vinului in mintea clientilor si incurajarea stilului de viata asociat acestui produs. Proiectul implica inscrierea mai multor vinuri albe, linistite si spumante, care vor fi listate, semnalizate si vandute in mod special pe perioada celor 16 zile ale evenimentului.

Clientii imbracati in alb vor avea ocazia sa castige premii simpatice si lectii de degustare.

Fiecare local partener va flolosi meniuri speciale, cu vinurile inscrise, care vor avea functie de informare (cum se produce, consuma si asociaza vinul alb), promovare si, evident, vanzare. Publicul din Capitala va avea prilejul nu doar sa guste o selectie de vinuri albe la preturi speciale (la sticla sau pahar), ci si sa afle istoria si secretele acestui tip de vin.

La a doua editie a proiectului, prima fiind „Primavara in Rose”, vor fi prezenti producatori de top si importatori precum Cramele Recas, Crama Avincis - o noutate din Dragasani, precum si Casa Isarescu, Domeniile Sahateni, Domeniile Samburesti, Murfatlar Romania, Heinrig Distribution, Lerida, Alexandrion Group si Portugal Trading.

Astfel, incepand cu 9 iulie, timp de 16 zile, 23 de sortimente de vin vor putea fi degustate la preturi speciale in 12 localuri bucurestene. Sunt vinuri albe, linistite sau efervescente, atent selectionate de producatorii si importatorii participanti.

Bordeaux 2010: "the big boys" ies la rampa

2011-07-02T02:48:00.001+03:00

Lume, lume! Bine ati venit la un nou spectacol al circului "En-primeur 2010"!

Cam asa ar trebui sa sune mesajul de intampinare al viitoarelor campanii en-primeur din Bordeaux. Cu o mica si constanta modificare a anului, bineinteles. Dragii mei, zilele astea s-au gandit si ai mai mari din Bordeaux sa-si lanseze primele transe catre comercianti. Cum era de asteptat, toti au aruncat doar cateva oscioare catre cainii devotati, in medie cam cateva cutii. Haideti sa ne minunam acum de preturi.

Chateau Lafite - 600 Euro/sticla, ex-negociant; la fel ca Margaux si Mouton
Chateau Haut-Brion - 660 Euro/sticla, ex-negociant; 10% mai mult decat in 2009.
Chateau Latour: 780 Euro/sticla, ex-negociant; se pare ca ceilalti aveau preturile putin cam mici...
Chateau Cheval-Blanc: 850 Euro/sticla, ex-negociant; aproape cu 22% mai mult ca in 2009.

Si acum, o sectiune speciala pentru cei care au luat-o razna de tot in aceasta campanie:

Chateau La Mission Haut-Brion: 600 Euro/sticla, ex-negociant! Pesemne ca ruda ceva mai ieftina a lui Haut-Brion s-a suparat sa tot stea in umbra fratelui mai mare. Ce naiba, hai s-o facem lata, hooop si-asa, maai!

Nebunul zilei

Chateau Ausone: aici, tineti-va bine sa nu picati din fotolii! In sunete de harpa, apare si pretul: 1120 Euro/sticla, ex-negociant! Cu 17% mai mult decat in 2009. Din cate se pare, s-a stabilit si un nou record cu aceasta ocazie: Ausone este cel mai scump vin lansat vreodata en-primeur. Sa-i fie tarana usoara!

Din categoria "surprize placute" (daca la preturile astea pot fi chiar atat de placute), mentionam:

Chateau d'Yquem: 420 Euro/sticla, ex-negociant; cu 22% sub pretul din 2009.
Chateau Leoville Las Cases: 192 Euro/sticla, ex-negociant; mai putin cu 11% fata de 2009. In acest moment, dintre toti tartorii, Las Cases prezinta cel mai bun raport calitate-pret. Cotat la acelasi nivel cu primii din clasificare si la un pret de cel putin 3 ori mai mic decat acestia.

Acum, ramane o singura necunoscuta: oare Petrus va depasi pretul de lansare al lui Ausone? Stay tuned, telenovela continua. Numai aici, pe cipwine.blogspot.com!

Va multumesc pentru atentie!

Joseph Drouhin Nuits-Saint-Georges 1988 (Franta)

2011-07-01T11:08:00.002+03:00

Ohh, Burgundia! Un univers fascinant, unde exceptionalul se intalneste cu mediocrul, unde mitul se impleteste cu realitatea. Cand vine vorba de vinuri mature, Bordeaux iti ofera mai putine surprize neplacute decat in cazul majoritatii regiunilor. Cu Burgundia este alta poveste. Bineinteles, o selectie extrem de atenta iti poate aduce placeri dintre cele mai senzuale. Dar, in acelasi timp, dezamagirile pot fi cat se poate de crunte. In ultimii 15-20 de ani, constanta in calitate a crescut dramatic dar, credeti-ma, Burgundia va ramane mereu o frustranta necunoscuta, unde veti patina pe o gheata foarte subtire.

In anii '80, doua au fost recoltele ce au marcat acest deceniu in Burgundia: 1985 si 1988. Cu ocazia unei degustari din 2008, Charles Rousseau (Domaine Armand Rousseau) i-a marturisit lui Clive Coates, marele specialist al zonei: in 1988, cineva ar fi trebuit sa fie un idiot sa nu faca vin bun; daca unii au dat-o-n bara, atunci ar trebui sa-si schimbe meseria. Aceste cuvinte rezuma foarte elocvent excelenta unui an ca 1988. Totul a fost la cote maxime: fruct, aciditate, tanini. In 2008, cele mai multe vinuri incercate cu ocazia degustarii de care aminteam mai sus, s-au prezentat tinere, zglobii si pline de promisiuni.

Inarmat cu astfel de informatii, dar si cu o ciudata dorinta de a juca un soi de ruleta ruseasca, m-am hotarat sa experimentez pe propriile papile ce si cum e cu aceste Pinot-uri din 1988. Ochii mi s-au oprit asupra unuia dintre cei mai de incredere producatori din zona - Joseph Drouhin. Vinul in cauza este un Nuits-Saint-Georges, o micro-regiune din celebra Cote de Nuits. De obicei, vinurile produse aici au ceva mai mult zvac si mai putina eleganta, cel putin in tinerete. Dar destul cu povestile, cred ca este timpul sa trec la impresiile lasate de suspectul Drouhin.

Culoare: rubiniu deschis, tipic, cu o pronuntata bordura portocalie.

Nas: intensitate medie, matur, fructe rosii de padure si nuante florale; din nou, acea senzatie minunata de toamna care te transporta intr-o padure, lungit pe un covor de frunze aramii. Dupa o vreme, isi fac aparitia note pronuntate de rom, ceva pamant si o usoara si intriganta atingere untuoasa. Un nas delicat, demn de un Pinot Noir autentic. Dupa cateva ore au iesit la iveala si unele note metalice.

Gust: dragii mei, aici am dat de jackpot. Nu e vorba de cine stie ce complexitati aromatice, ci de o puritate a fructului cum rar poti intalni la un vin modern. O senzatie minunata de suculenta ce iti da impresia ca poti "mesteca" vinul. Delicat, feminin si elegant. Aciditate serioasa si un final dominat de note de capsuni si cirese negre. Post-gust persistent, marcat de o vinozitate dezarmanta si tone de visine proaspete. Echilibrul acestui Pinot Noir este surprinzator, mai ales ca vorbim de un vin cu o clasificare modesta, de tip villages. Ma intreb cum s-or prezenta un premier cru sau un grand cru din 1988. Cine stie, poate masochismul meu va invinge din nou, in viitorul apropiat :)

So far, so good. N-am avut nici o surpriza neplacuta cu vreunul dintre vinurile vechi achizitionate in ultimul timp. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure, si sa ma incurajeze in continuare sa-mi focusez finantele catre astfel de exemplare.

Pretul? 28 Euro/sticla. Provenienta? Un comerciant de vinuri belgian.

Bianco del Beato 2007 - Fattoria Dei Barbi (Italia)

2011-06-30T05:54:00.001+03:00

Cred ca cei mai multi dintre care ma citesc au observat afectiunea mea pentru vinurile mature, mai ales cele rosii. Totusi, in ultima vreme, am inceput sa apreciez, din ce in ce mai mult, si vinurile albe asupra carora s-au asternut cativa ani la sticla. Totul a culminat cu acel Vina Tondonia 1991, o minunatie de vin pe care trebuie sa-l incerci pentru a-ti da seama de potentialul unui alb facut la marea arta.

Vinul despre care voi scrie in urmatoarele randuri, a fost achizitionat din magazinul Good Point - Iasi, la pretul de 35 lei. Producator cu renume, an 2007, vin obtinut din soiul Trebbiano si cu un strop de Chardonnay.

Culoare: auriu deschis, cu usoare reflexii verzui.

Nas: complex, predomina notele florale, miere, fagure, ananas, caise dar si o usoara nuanta sarata ce mi-a amintit, din nou, de apa marii.

Gust: plin dar, in acelasi timp, fin, delicat si elegant. Din nou, ceva ananas, cirese albe, zarzare, adieri minerale. Aciditate excelenta, final lung, proaspat, usor sarat si cu o nota amara foarte placuta. Post-gust dominat de accente citrice si ceva mango. Ceea ce impresioneaza este echilibrul acestui lichid; toate componentele sunt perfect asamblate si integrate.

Vinul se afla fix in stadiul in care notele oxidative isi fac datoria, pentru a plusa la capitolul complexitate. Un exemplar de rasa si care demonstreaza ca un vin alb serios poate oferi placeri nebanuite, chiar si celor care nu se dau in vant dupa asa ceva.

Multumiri speciale lui Razvan Avram, cel care mi-a recomandat acest vin.

Bordeaux 2010: noi lansari, vechea poveste

2011-06-28T05:01:00.002+03:00

Stiu ca acest subiect nu prea intereseaza pe nimeni, dar nu ma pot abtine. Ce sa-i faci, cand obsesia ajunge la cote alarmante? In plus, incepe sa devina din ce in ce mai amuzant acest joc al preturilor in Bordeaux. Abia astept ca bula sa sara in aer pentru ca, daca lucrurile vor merge in aceasta directie, inevitabilul se va produce.

Zilele acestea au mai fost scoase din joben cateva preturi in cadrul campaniei en-primeur 2010, printre care si un nume mare de tot - Chateau Margaux. Nici in acest caz nu am avut parte de vreo surpriza. O astfel de sticla va pleca ex-negociant la infimul pret de 600 Euro, o crestere cu 9% fata de 2009. Ok, trecand peste aceasta cifra aducatoare de zambete amare, se pare ca Ch. Margaux a cam fost declarat, la unison, cel mai reusit vin din 2010. Daca, pana acum cativa ani, se tot trambita despre cat de bun este raportul calitate-pret pentru vinurile secundare ale marilor proprietati, se pare ca balonul s-a dezumflat si la capitolul asta. Pavillon Rouge 2010 (al doilea vin al Ch. Margaux), se poate gasi cu 108 Euro/sticla, ex-negociant, o crestere aproape dubla fata de 2009 (60 Euro/sticla).

Deja controversatul Cos D'Estournel, cel care a devenit un soi de Pavie cu aer de St. Estephe, a fost lansat la un pret de 198 Euro/sticla, ex-negociant. Dar, surpriza, este in scadere cu 5,7 % fata de cel din 2009.

Cica reactia clientilor ar fi una pozitiva. Cred si eu, daca ma gandesc la ACEI clienti. Ma indoiesc ca un om normal la cap si care doreste sa consume, la un moment dat, astfel de vinuri, ar scoate atatia bani din conturi. Iata si prezicerea mea: cei care se vor arunca sa cumpere vinurile doar pentru a face specula, cred ca vor pica in groapa sapata chiar de ei. Nu de alta, dar nu stiu cat mai poate suporta piata astfel de cresteri, cu toata China mamii lor cu tot. Ca fapt divers, se pare ca cele mai multe preturi pentru Bordeaux-urile din 2009 stagneaza de ceva vreme. Ha-ha-ha!

Un Chateau Margaux 1985, anyone? Se poate gasi la 388 Euro/sticla, gata maturat si pregatit de lupta. Pai, facand o comparatie cu cel din 2010, e chiar un chilipir :))

Bloggeri si vinuri bune, in dulcele targ al Iesilor

2011-06-22T04:12:00.005+03:00

Dupa cum ati fost anuntati in Gheena virtuala - si sa nu spuneti ca nu stiati - in week-end-ul ce tocmai a trecut (17-19 iunie 2011) a avut loc, la Iasi, o noua intalnire a blogger-ilor de vin. Cum aceasta misiune ingrata presupune un asalt sistematic asupra anumitor organe interne, dar si multe satisfactii, nu am stat prea mult pe ganduri si am purces catre locul unde Creanga si Eminescu o puneau de cate-o sindrofie, cu mult timp in urma.

Participantii de anul acesta au fost: Mona, George, Razvan, Nicusor, Marius Cristian, Bogdan + Geta si, bineinteles, mastermind-ul evenimentului - Razvan Avram. Sa nu uitam si aportul decisiv adus de Ana Maria Nazarie si familia Olteanu, cei responsabili de vinurile Gramma.

Dupa un drum obositor si o durere de cap datorata aerului conditionat din tren, a trebuit sa spun pas primului episod al foileton-ului iesean, si anume o cina la Restaurantul Ralet. Asta e, baieti, stiu ca am pierdut multe bunataturi, ramane pe altadata. Asa ca trec direct la ziua de sambata, care a inceput cu un workshop in compania studentilor de la Jurnalistica. Intalnirea a avut loc in amfiteatrul din cadrul Institutului de Medicina Legala. Nu va inchipuiti acum ca am asistat la vreo disectie de material uman. Din contra, ne-am rezumat la subiecte ce tin de blogging. Trebuie spus ca o surpriza placuta a fost si prezenta lui Dan Dobos, redactor sef la Evenimentul de Iasi, dar si a D-lui profesor Vasile Astarastoaie, ale carui interventii au fost mai mult decat interesante. Dan Dobos a incercat sa ne gadile mandria de blogger cu un material intitulat: "Eu nu sunt blogger". Ce-i drept, discutiile s-au incins la un moment dat, dar sangele mult asteptat nu s-a materializat :)

Dupa aceasta sesiune ce mi-a amintit de vremile studentiei, a trebuit sa ne indreptam catre crama familiei Olteanu, unde eram asteptati pentru o serie de degustari si voie buna. Odata ajunsi pe dealurile Visanilor (cu o vedere superba asupra Iasiului), am fost intampinati de primitoarele gazde si ni s-a adus la cunostinta ce ne asteapta acolo. Dupa aceea, am fost luati in primire de Catalin Zamfir si Iulian Teliban, cei responsabili de vinurile casei. A urmat un tur al cramei, multe explicatii si lamuriri din partea lui Catalin, un tip extrem de deschis si sincer in tot ceea ce spune si face. O astfel de atitudine ar trebui sa aiba mai multi vinificatori de pe la noi. Am incercat toate vinurile produse aici, dintre care tot Aligote-ul 2009 m-a uns cel mai tare la sufletel. Dar sa nu credeti ca acesta singurul vin bun al casei. Din contra, absolut toate exemplele au fost reusite, marcate de un echilibru ce lipseste multor albe de pe la noi. Am incercat chiar si un experiment de-al lui Catalin, un Muscat Ottonel dulce, vinificat oarecum in stilul Tokaji si cu numai putin de 150g zahar/litru! Daca va imaginati ca e inca unul dintre acele vinuri dulci autohtone de tip bombonica, va inselati amarnic. Acest Muscat m-a impresionat prin echilibrul aromelor si prospetime, cu o aciditate excelenta pentru o asemenea cantitate de zahar. Daca l-ar imbutelia in vreo editie limitata, s-ar gasi cu siguranta musterii.

Dupa ce ne-am despartit de sotii Olteanu si echipa lor, "petrecerea" a continuat la magazinul Goodpoint, pastorit de Razvan Avram si unde trupa s-a intarit cu D-l Valeriu V. Cotea. Cum deja a devenit o traditie in cadrul intalnirilor noastre, fiecare a trebuit sa aduca spre sacrificare o sticla mai deosebita din "colectia" personala. In consecinta, lupta inceputa la Crama Olteanu a continuat si mai aprig, in urmatoarele ore de chinuri bahice. Stiu, multi ar dori sa treaca prin astfel de chinuri, dar credeti ca este chiar asa usor? :)

Dintre vinurile incercate cu aceasta ocazie, voi aminti doar pe acelea care au iesit in evidenta:
- in viziunea mea, castigatorul serii a fost un Hain Riesling 2009, adus de Mona. Un alb complet, cu fruct, mineralitate, prospetime, aciditate, structura, tot ce vrei.
- Ciclos Sauvignon Blanc 2010 - Michel Torino (Razvan Avram); neasteptat de retinut si elegant pentru un argentinian, dar nu a reusit sa ma convinga ca ar merita cei aproape 25 Euro, cat costa o astfel de sticla.
- Chateau Pietro 2000 - DVFR (Nicusor); o Tamaioasa Romaneasca dulce, vinificata in stil Sauternes, proaspata si plina de viata la cei 10 ani ai sai; o nota speciala nasului foarte reusit, cu toate ca gustul e cam scurt...
- Nachbil Syrah 2008 (Bogdan); cu un nas ultra, ultra, dar ultra-piperat; gust cam subtire, dar cred ca acest vin e prea tanar si inca neintegrat cum trebuie. Mai dati-i timp la sticla, nu si-a spus inca ultimul cuvant.
- Nectar PX Gonzales Byas (Razvan Jurca); stiam la ce sa ma astept, avand deja o experienta cu acest exemplar.

Bineinteles, dupa cum probabil imi cunoasteti afinitatea pentru "vechituri", trebuie sa amintesc si vinurile ce se anuntau vedetele serii: Brunello di Montalcino Altesino 1978 si Rosso di Montalcino Ferro 1987. Din pacate, varsta acestora si-a spus cuvantul, neoferindu-mi prea multe satisfactii. Baubile, dar deja pe ultima suta de metri a existentei. In domeniul antichitatilor, tot Bordeaux ramane fruncea, oricat si orice s-ar spune despre ele.

La sfarsitul luptelor, ne-am luat ramas bun de la Razvan&Co si am hotarat ca este un moment prielnic sa ne dregem cu o...bere. Duminica, a urmat un drum infernal de obositor intr-un maxi-taxi de lux, la clasa business, si sosirea triumfala in Galati.

Aventura ieseana a luat astfel sfarsit. A fost un week-end de pomina, in compania unor oameni deosebiti si a multor vinuri bune. Pe data viitoare, dragii mei!

Blogmeet la Iasi - iunie 2011

2011-06-15T10:48:00.000+03:00

In perioada 17-19 iunie 2011, va avea loc la Iasi, a doua intalnire "oficiala" a bloggerilor de vin mioritici. Detalii despre programul acestei adunari puteti gasi pe blog-ul lui Razvan Avram, organizatorul evenimentului, dar si pe site-urile celorlalti confrati in ale scrisului de vin. Voi reveni cu amanunte, dupa ce voi scapa teafar si din aceasta noua incercare :)

Tsinandali 2005 - Tiflisi Marani (Georgia)

2011-06-14T03:32:00.002+03:00

In timp ce savuram acest exemplar, ma gandeam cat de ciudat este, cateodata, sa nu prea ai de unde sa apuci un vin. Atunci cand esti asaltat de soiuri familiare, gen Chardonnay, Sauvignon Blanc sau mai stiu eu care, iti vine destul de greu sa descrii ceva diferit si care iese din tiparele obisnuite. Cam asa a fost situatia cu acest vin georgian din regiunea Tsinandali, obtinut din soiurile Rkatsiteli si Mtsvane. Stiu ca, probabil, aceste denumiri nu va spun mare lucru, dar este de inteles. Georgia are sute de soiuri autohtone, de care n-au auzit decat cei din zona. Dupa ce am incercat mai demult un Saperavi al aceluiasi producator si, cum nu sunt un mare fan al rose-urilor, m-am hotarat sa-mi incerc norocul cu acest alb georgian. Si n-am regretat, cu toate ca anul inscris pe eticheta i-ar face pe multi sa-l ocoleasca. Din fericire, am avut noroc inca o data.

Culoare: surpriza mare - galben-pai extrem de deschis, de parca vinul a fost produs anul trecut.

Nas: aici lucrurile s-au complicat putin. In primul rand, nici o urma de oxidare, lucru remarcabil tinand cont de varsta vinului. Deodata, m-am simtit transportat pe litoral, adulmecand briza marii. Nuante sarate, minerale, dar si usor amarui (migdale); ceva citrice pe acolo, dar nu din cale afara de evidente, si cateva tonuri florale. Din categoria fructelor, mai mult de mar verde nu prea am putut detecta. Nu tu piersicuta, caise sau alte minunatii tropicale.

Gust: aici, registrul e cam acelasi ca in cazul nasului; atac proaspat si destul de elegant, mar verde, mijloc citric, aciditate inca foarte buna pentru varsta vinului. Final mediu si post-gust dominat de tuse minerale, sarate si o usoara amareala (sambure de caisa), dar din aceea placuta, deloc dezagreabila (cel putin, pentru mine).

Pentru cei 17 lei cheltuiti (Real), acest Tsinandali este un best-buy. Totusi, daca sunteti fanii fructului, baricatelor si onctuoaselor, este de evitat. Nu veti gasi asa ceva aici.

Morbid Angel - Illud Divinum Insanus...what the fuck?!

2011-06-12T01:39:00.002+03:00

Pe langa vinuri, calatorii si alte chestii insignifiante, mai am o mare pasiune: muzica rock sau, mai exact, metalul extrem. Acum, cei care asculta asa ceva, nu cred ca se poate sa nu fi auzit macar de Morbid Angel. O trupa americana ce a avut o contributie decisiva la ducerea la rang de arta a unuia dintre cele mai extreme genuri muzicale: death metal. Albume ca Altars of Madness, Blessed are the sick sau Covenant, sunt adevarate icoane la care se inchina cu sfintenie fanii acestui gen.

Dupa o pauza de 8 ani, timp in care a revenit si front man-ul David Vincent, Morbid Angel au lansat de curand un nou album - Illud Divinum Insanus. Trecand peste numele greu de retinut si pompos din cale afara, materialul asta s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari dezamagiri din "cariera mea" de metalist. Dupa o scurta cautare pe Gugal, se pare ca acelasi sentiment este impartit de 99% dintre cei care au ascultat aceasta tampenie. Atat Vincent, cat si Trey Azagtoth (chitaristul si mastermind-ul trupei), ne-au lasat de inteles, mai demult, ca noul album va fi putin mai experimental. Ok, nu-i bai. Morbid Angel au incercat mereu sa impinga barierele death metal-ului. Dar de aici si pana la abominatia numita Illud bla bla, e cale luuunga. Comparatia cu unul dintre cele mai mari flop-uri din istorie - St. Anger al celor de la Metallica - este pe deplin meritata.

Nici nu stiu de unde sa incep cu descrierea. Ideea de baza e ca acest album are o gramada de faze industrial/tehno/nu-metal, etc. Problema nu e prezenta acestor elemente, ci faptul ca sunt imbinate atat de prost si neinspirat, de-ti vine sa arunci boxele pe geam. 8 ani de zile, oameni buni! Si asta e tot cu ce poti veni, mai ales cand te numesti Morbid Angel?! Nu asteptam o mare capodopera, dar macar ceva batranesc si de bun simt se putea incropi. Nu sunt impotriva experimentarii in muzica, dar sa fie facuta cum trebuie. Sa simti ca e naturala, nu doar aruncata in concept doar asa, la marele misto. Cand asculti piese ca "Too Extreme!", “Destructors VS The Earth/Attack”sau incredibil de inutila si abominabila "Radikult", nu-ti ramane decat sa aprinzi o lumanare pentru Morbid Angel si sa asisti la moartea lipsita de sens si glorie a deja fostilor maestri. Unde mai pui ca astea sunt si cele mai lungi piese de pe album, asta ca sa fie meniul complet si sa-ti dai palme incontinuu pentru a te trezi dintr-un cosmar. Imaginati-va un mix de Rob Zombie, Combichrist, Nine Inch Nails si Marilyn Manson, doar ca infinit mai prost gandit si executat. Cred ca si cei enumerati mai sus ar da ochii peste cap. Ce-i drept, exista si cateva piese pure death metal, dar pana si acelea sunt mediocre, fara pic de zvac si inspiratie. Vocea lui Vincent e prea ridicata in mixaj, iar productia lasa mult de dorit.

O fi Trey fan al unor asemenea sonoritati dar, daca tii musai sa faci asa ceva, de ce naiba nu-ti peticesti un proiect solo? Orice, numai nu scoate asemenea porcarii cu numele Morbid Angel pe coperta. Pur si simplu, nu se pupa si nu este o miscare inteligenta. Si inca ceva: dragii mei Trey si David, va rog din suflet sa nu mai declarati ca Illud este o lucrare geniala, pentru ca insultati si ultimul dram de inteligenta al fanilor ce v-au fost loiali de la inceput.

RIP Morbid Angel!

Mai jos puteti auzi piesa "Radikult". Felicitarile mele pentru cei care vor rezista pana la sfarsit. Body Count is in da house, fuck yeah!

P.S. Va trebui sa beau un vin de Lume Noua, care sa mai ia rapid de cap si sa uit ca am ascultat asa ceva...

You lucky bastards!

2011-06-10T01:31:00.002+03:00

Uitati cu ce se ocupa unii, in timp ce noi ne luptam cu fetesti si grase :) Un film postat de Jamie Goode.

P.S. Tipului din dreapta imaginii i-ar trebui aplicata o corectie zdravana pentru ca scuipa asa minunatii.

Bye-bye Bordeaux!

2011-06-10T00:26:00.009+03:00

In aceste vremi tulburi, in care multi asteapta cu sufletul la gura sa vada ce antrenor cu raspundere limitata va aduce Jiji la Steaua sau daca Hagi va spune "Da" nationalei, pe mine ma intereseaza chestii complet neinteresante. Mai exact, ce preturi mai fata cei din Bordeaux, pentru slavitul an 2010. Asa ca revin cu ceva noutati de pe frontul campaniei en-primeur pentru Bordeaux 2010. Dupa cum era de asteptat, vinurile acestui an au fost ridicate in slavi la unison, s-au impartit note mari cu marinimie, etc. Nimic nou, totul s-a desfasurat conform planului.

Dupa iuresul degustarilor, toata lumea astepta sa vada unde se vor plasa preturile, mai ales fata de cele din 2009, atunci cand s-a ajuns pana in stratosfera. Ei bine, daca unii credeau ca 2009 a reprezentat un varf de netrecut la acest capitol, s-au inselat. In, probabil, cea mai lenta campanie en-primeur de pana acum, cateva proprietati au indraznit sa-si lanseze preturile. Dupa cum banuiam, cele mai multe au pornit cu tarife mai mari decat cele din 2009, iar cativa le-au pastrat la acelasi nivel. Dintre numele mari, surpriza cea mai placuta de pana acum a fost Sociando-Mallet, cu un pret de pornire de 22,5 Euro, mai scazut cu 15% fata de 2009.

Ieri, insa, a avut loc o mare nenorocire, ce a dat planurile multora peste cap si care mi-a demonstrat, inca o data, ca anii recenti din Bordeaux nu merita atentia consumatorilor obisnuiti. Chateau Pontet-Canet (5eme grand cru classe), o proprietate cu o ascensiune fulminanta in ultimii ani, a lovit cu ciocanul lui Thor in capatanile tuturor: 100 Euro/sticla, ex-chateau! Ceea ce inseamna ca ex-negociant, pretul va fi mai mare, in functie de cat isi adauga fiecare. Inteleg ca Pontet-Canet a crescut mult in calitate, ca s-au facut investitii, bla-bla, dar pretul asta de pornire deja se apropie de nivelul unor super-second-uri gen: Montrose, Pichon sau Ducru. Nebunie curata, cam asta a ajuns Bordeaux, in zilele noastre.

La preturile astea, mult laudatul an 2005 a ajuns deja un chilipir. Eu voi ramane in continuare cu vinurile mai vechi din aceasta regiune si care, culmea, au devenit mult mai atractive, in primul rand financiar vorbind.

Cum sa cumperi Petrus cu 2,50 Euro/sticla

2011-06-08T06:20:00.001+03:00

Nu, nu este o gluma. Aceasta poveste este adevarata, doar ca are un pestilential miros de frauda. Doar nu va inchipuiati acum ca se poate lua un Petrus la pretul asta, prin mijloace ortodoxe.

Confom Decanter, intamplarea a avut loc in Franta, intr-un supermarket Leclerc. O tanara de 23 de ani a fost prinsa cu mata-n sac (scuze, cu Petrus in sacosa), dupa ce schimbase codul de bare al sticlelor respective, cu cel al unor posirci de 2,50 Euro. In treacat fie spus, sticlele de Petrus valorau infima suma de 2500 Euro/buc.

Din cate se pare, astfel de practici sunt la ele acasa, mai ales in cadrul festivalurilor de vin, din cadrul super si hyper-market-urilor franceze.

Acum, stau si ma intreb:

1. Ce naiba cauta Petrus intr-un supermarket (?!), alaturi de vinuri de 2 euro.
2. Cine naiba cumpara Petrus dintr-o asemenea locatie? Evident, ca si la noi, vreun snob neavizat, pesemne.
3. Roboteii numiti vanzatori chiar nu dau nici un fel de atentie la ce se baga sub nasul lor? Evident ca pe noul cod de bare va aparea numele vinului respectiv, iar daca ai fi doar putin atent, ai observa ca nu se pupa cu ce ti-a dat clientul pe banda.
4. Ai mai responsabili de magazinele respective, chiar nu gasesc alte solutii mai sigure pentru astfel de vinuri? Pe toti zeii, vorbim de de un nume de prestigiu care se vinde la preturi astronomice!

si

5. Nu-i asa ca o asemenea intamplare va induce o idee necurata in cap? :)

IWCB 2011: cateva ganduri

2011-06-08T00:51:00.004+03:00

In perioada 26-29 mai 2011, la Aroma Center (Corbeanca, jud. Ilfov) a avut loc International Wine Contest Bucharest 2011 (IWCB).

Concursul international de vinuri a fost organizat de

- ONVPV, ADAR (Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania), cu sprijinul Aroma Center si FSR (Federatia Somelierilor din Romania) si sub patronajul OIV (Organizatia Internationala a Viei si Vinului).

Concursul a reunit 58 producatori / importatori de vinuri din Romania si din strainatate. Au fost inscrise in concurs 309 vinuri. Juratii au fost atat de pe meleaguri mioritice, cat si de prin lumea larga.

Au fost acordate 92 medalii, dupa cum urmeaza:

- 2 Mari Medalii de Aur

- 58 Medalii de Aur

- 32 Medalii de Argint

Lista completa a castigatorilor, medaliilor si punctajelor o puteti vizualia aici.

Si acum, cateva opinii personale vis-a-vis de acest concurs. George a punctat excelent problemele care transpira, la o prima vedere, asupra deja celebrei liste de medalii si puncte. Nu pot contesta nevoia unor astfel de concursuri organizate pe la noi, si toate felicitarile mele pentru un demers, de altfel, mai mult decat laudabil. Trecem si peste padurea de organizatori, patronaje si tot felul de organizatii. Din cate am inteles, deja s-a iscat un mic scandal din aceasta cauza. Ehh, Romanica, deja ne-am obisnuit.

Dar, uitandu-ma prima oara pe lista castigatorilor, nu am putut sa nu zambesc putin. Surprize? Nicidecum. In primele 10 pozitii, 7 vinuri sunt dulci. Nu este o mare mirare, se intampla in mod frecvent in concursurile organizate la noi. Daca pe degustatorii autohtoni ii inteleg sa aprecieze mai mult astfel de vinuri (obiceiurile vechi mor greu sau chiar deloc), nu prea imi pot explica de ce si strainii intra in aceasta hora. Acum, nu stiu daca degustarea si punctarea s-au facut pe categorii separate sau la gramada. Castigatorii sunt pusi la gramada in lista. Vinuri vechi laolalta cu vinuri tinere, dulci cu seci, vinarsuri, etc.

Sincer, notele ma intereseaza mai putin spre deloc. Dar pe consumatorul obisnuit e posibil sa-l influenteze destul de mult. Cand vezi ca Vita Romaneasca impusca 89 de pct si Cuvee Charlotte nici macar 84 de pct, te uiti cam stramb si te intrebi ce-i in neregula. Pai, nimic. Dupa cum trambitez de ceva timp incoace, asta se intampla in concursuri. Vinurile complexe si care nu iti explodeaza in fata, vor fi defavorizate. E aproape o lege nescrisa. De aceea, cu toate ca nu contest o anumita utilitate a concursurilor de profil, nu le pot da o atentie prea mare. Au destule hibe incat sa fiu circumspect cand apar rezultatele.

In final, doresc sa adresez felicitari speciale celor de la SCDVV Bujoru, cei care au luat o medalie de aur cu un Riesling 2009 Printesa Covurluiului. Stiu, e dulce, dar lasati-ma sa fiu mandru ca se misca ceva si la Galati :)

Senzational! Aici puteti afla unul dintre secretele lui Robert Parker!

2011-06-06T00:51:00.005+03:00

Senzational, mirobolant, incredibil! Tocmai am aflat un mic secret murdar despre guru Parker si al sau modus operandi atunci cand degusta vinurile. Sunteti gata? Ati pregatit caietelul si pixul pentru a lua notite? Ok, sa-i dam drumul.

Povestea incepe cu David Bolomey, un importator olandez de vinuri. Acesta s-a hotarat sa faca o scurta vizita in Languedoc, mai exact la Chateau de la Negly, un foarte cunoscut producator din zona. Din cate stiu, vinurile acestei proprietati se pot gasi si in Romania, daca sunteti interesati. Dupa ce David a degustat mai multe vinuri ale casei, a aflat ca si Robert Parker aterizase acolo, cu o saptamana in urma. Curios din fire, David a intrebat ce parere si-a facut avocatul nostru favorit despre vinurile incercate aici. Dylan Tabaret, gazda din acel moment, s-a uitat pe sub sprancene la David si l-a intrebat oarecum timid: "Chiar vrei sa stii?". Ei, la naiba, doar e vorba de Parker, normal ca dorim sa stim cum si ce face omul in astfel de ipostaze. Si acum, urmeaza o informatie top-secret, dezvaluita cu sfiala muritorilor de rand. Citez: "Parker miroase vinul, apoi iese afara vreo 20 de metri, si sopteste in reportofonul sau ascuns sub haina, pentru a nu fi auzit. Dupa aceea, intra inapoi fara nici un fel de expresie pe fata si nu spune nimic". Dar stati asa, ca nu e tot. Se pare ca in aceeasi zi, mai pe seara, oamenii au luat masa intr-un restaurant din zona. Printre altele, s-a servit si un Rivesaltes din 1926. Ghiciti ce a facut Parker. Evident, si-a grait impresiile in acelasi reportofon, fara ca cineva sa auda ceva. Dylan incheie cu o usoara nota de confuzie: "Mi s-a parut destul de ciudat".

Povestea ia sfarsit. Si acum parerea proprie si personala a subsemnatului. Sa zicem ca inteleg acest comportament al lui Parker, in cazul vinurilor produse de Chateau de la Negly. Vorba lui David: intr-o lume in care toti cei implicati asteapta cu infrigurare ciocanul final al americanului, secretul este necesar. Dar, sa-mi fie cu iertare, cand esti la masa, intr-o atmosfera destinsa, oarecum neoficiala si bei un vin oarecare, de ce naiba trebuie sa folosesti aceeasi "tehnica"? Deja vorbim de secretomanie dusa la rang de arta. Normal ca bietului francez i s-a parut ciudata intreaga scena.

Sper sa mai vin, in curand, si cu alte amanunte picante din viata tumultoasa a lui Parker.Va multumesc pentru atentie!

Chateau de la Negly

Rotenberg Merlot Ceptura 2007 (Romania)

2011-06-05T23:02:00.005+03:00

Daca ar fi sa caracterizez, intr-un singur cuvant, vinurile realizate de Misa Rotenberg, ar suna cam asa: visina. De toate felurile inchipuite si neinchipuite. Cam aceasta este nota dominanta si in acest Merlot de gama superioara, din portofoliul Rotenberg. Doar 10 000 de sticle produse, single vineyard - Dealul lui Stelus. Sa purcedem la disectie...

Culoare: rubiniu mediu, nu din cale afara de intunecat (semn bun pentru mine)

Nas: bineinteles, visine si iar visine; ba proaspete, ba confiate, ba din visinata. Volatili destul de puternici, ceva senzatii de ciocolata cu rom si vanilie. Dupa ce prinde putin aer, vinul devine ceva mai afumat si condimentat (piper alb, oregano, rozmarin). Plus ceva nuante carnoase si sangvinice. La un moment dat, acest nas mi-a adus cu cel al unui Syrah, pe ici si colo.

Gust: prezenta buna in gura, atac direct, fara prea multe subtilitati. Din nou, visine, fructe de padure, condiment. Taninii sunt abundenti, dar destul de slefuiti. Final lung si post-gust persistent, dominat de nuante lemnoase, cirese negre, ciocolata amaruie si putin piper. Ceea ce salveaza insa vinul de la a fi inca o bomba de fruct fada si plictisitoare, este aciditatea extrem de pronuntata si care aduce o nota binevenita de prospetime.

In concluzie, un Merlot modern si tipic pentru Rotenberg, cam monolitic per total dar cu o vinozitate placuta si structura destul de reusita. Mai este chiar si loc de imbunatatire, potentialul de invechire fiind indiscutabil. Nu sunt un mare fan al acestui stil care scoate fructul in fata, dar nici nu pot spune ca se exagereaza in acest sens, a la Australia sau California. De fapt, sa fiu sincer, daca nu era acea aciditate ridicata din final, as fi judecat mult mai dur vinul de fata.

Later edit: am uitat sa mentionez ca exemplul de mai sus a fost o mostra primita de la producator.

A fi sau a nu fi critic pana la capat

2011-06-01T12:44:00.002+03:00

Citeam zilele trecute pe blog-ul lui Chris Kissack, despre un nou scandal in lumea criticilor de vin. Cine putea fi marul discordiei? Evident, acelasi controversat Chateau Pavie. Dupa cum cred ca unii dintre voi cunoasteti, Pavie 2003 a fost, in trecut, subiectul unui schimb foarte dur de replici, intre Parker si Jancis Robinson. Ridicat in slavi de avocatul de Maryland, etichetat drept "ridicol" de Jancis. Intre timp, lucrurile s-au mai calmat.

John Gilman

Dar iata ca Pavie 2010 reaprinde discutiile intre doi critici de vin. Pe de o parte, cum era de asteptat, se afla acelasi Parker, care i-a acordat un puctaj preliminar de 96-98 puncte. De cealalta parte a baricadei nu mai este Jancis, ci John Gilman (View from the cellar), un critic destul de respectat in lumea jurnalismului de vin, chiar daca multi nu au auzit de el. Acesta a tras cu toate tunurile din dotare in Pavie, considerandu-l "absurd de supra-copt, neplacut la gust si complet dezechilibrat". Si acum vine nota, acest balaur ce scoate flacari pe nas la sfarsitul impresiilor: 47-52+ ! :)). Aici sunt de acord cu Chris, nota este cam dura si exprima mult prea extrem parerea lui Gilman vis-a-vis de Pavie 2010. Sa fim seriosi, pe scara celor 100 de puncte, aceasta nota ar fi echivalentul lui 0. Dar nu aici este problema, ci reactia fanilor parkerieni si pavieni, asta ca sa folosim un limbaj demn de Star Trek. Pe forumul lui Parker s-a declansat un adevarat iures impotriva lui Gilman, si nu neaparat a parerii sale despre Pavie. Toti au impresia ca Gilman incearca sa-si faca reclama, doar pentru simplul fapt ca are o parere completa antagonica celei exprimate de Parker. Ce tampenie! Clasic: cine nu-i cu noi, e impotriva noastra. Si aici ii dau dreptate lui Chris; omul este critic la adresa vinului, nu incearca sa declanseze vreo miscare anti-Parker. Ceea ce ma enerveaza cu adevarat este metoda demna de CIA sau NSA sau alte servicii secrete de pretutindeni; atunci cand vrei sa contracarezi o opinie periculoasa, cauta orice mijloace de a discredita persoana care si-a exprimat opinia respectiva. Din nou, clasic...

Trebuie sa recunosc faptul ca apreciez enorm curajul lui Gilman de a fi critic pana la capat cu vinul respectiv. O astfel de situatie ma face sa-mi pun intrebari. Vrem, nu vrem, chiar si noi, bloggerii de vin, suntem un soi de critici. Cand iti dai cu parerea despre un vin sau altul, devii automat critic. Bine, nu spune nimeni ca trebuie sa ne comparam cu alde Parker sau alti jurnalisti influenti. Doar ca, din punct de vedere strict "tehnic", facem cam acelasi lucru. Este necesar sa fim cateodata critici pana la capat cu un vin? Sau putem alege calea eleganta de mijloc, cea in care incercam sa ne pastram cat mai mult obiectivitatea? Adica ceva de genul: acest vin este bine facut, doar ca nu este stilul meu, etc, etc. Pentru ambele variante, fiecare are argumente cat se poate de valabile.

Totusi, cred ca ar trebui sa fim ceva mai incisivi cu anumite exemple, sa avem curajul de a ne exprima opinia sincera si necenzurata. Fratilor, nu-mi place neam un vin ultra-modern, bomba de fruct si mega-alcoolic, chiar daca in aparenta este un vin fara defecte? Ce-ar fi sa spun direct ca nu-mi place si gata? Pana la urma, este doar o opinie personala si trebuie luata ca atare. Avem nevoie de mai multe pareri de genul celor ale lui Gilman. Lumea criticilor de vin incepe sa devina un soi de mare hora in care toti se tin de mana si danseaza la unison pe aceeasi melodie. Toata lumea este fericita, toti au pareri similare asupra unor vinuri, totul este roz si uite asa te asiguri ca vei primi o invitatie pentru urmatoarea campanie en-primeur. Poate chiar trebuie ca toti acesti specialisti sa-si merite eticheta de "critici"...

Domain Menada Mavrud 2008 (Bulgaria)

2011-05-30T13:42:00.001+03:00

Culoare rubiniu-deschis. Nas ce mi-a amintit pe moment de o Feteasca Neagra baricata. Ati ghicit, ceva cascaval pe acolo, dar si puternice nuante vegetale. In rest, cirese si visine. Atac usor, direct, fara briz-brizuri, aciditate ok, tanini imperceptibili. Din nou, cirese, ceva visine si un strop de condiment. Un vin simplu, usor de baut, trece ca marfarul prin gara, dar numai bun de petreceri. Ce m-a surprins placut a fost lipsa acelui caracter verde si amarui, ce marcheaza de obicei Mavrud-ul pe final.

In concluzie, se putea mult mai rau, mai ales la cei 13 lei dati pe sticla (Kaufland).

Paganus Feteasca Neagra 2007 - Domeniile Urlati (Romania)

2011-05-27T01:41:00.000+03:00

M-am intalnit pentru prima data cu acest exemplar, cu ocazia zilelor Vinul.ro. Mi-a placut, asa ca am insfacat o sticla la plecare, pentru a o diseca in amanunt. Ieri a venit momentul sa-si dea obstescul sfarsit, asa ca voi trece rapid la impresiile lasate de acest vin.

Culoare: rubiniu intens, dar nu din cale afara de intunecat.

Nas: sa vedeti surpriza: nici zare de lactate, cascaval sau mai stiu eu ce produse de genul! Se simte putin lemn (se pare ca vinul a fost putin chipsuit), dar e bine integrat. In rest, un nas tipic: fructe rosii de padure, pruna (dar nu afumata), piper macinat, putin tutun aromat, cirese, niscaiva pamant. Nu va asteptati ca toate acestea sa va sara in nas; totul este servit in cantitati rezonabile , fara mare tam-tam si bum-bum. Dupa vreo 2 ore de aerare, si-au facut aparitia si ceva aluzii cerneloase.

Gust: corp mediu, destul de feminin, atac decent care te invaluie subtil, note dominante de fructe rosii, cirese si condiment. Taninii sunt slefuiti, iar aciditatea este killer, conferind o nota de prospetime vinului. Alcool-ul de 14% este neasteptat de bine integrat. Final mediu, dominat de accente puternic piperate si putin tutun. In schimb, post-gustul este destul de persistent, prezentand o vinozitate si o suculenta foarte placute. Cred ca in 2-3 ani, aceasta FN va atinge apogeul.

Astfel de fetesti negre sunt cam rare in peisajul mioritic. In ultima vreme, am observat o tendinta a multor producatori de a chinui acest soi cu o baricare excesiva, cu o extractie dintre cele mai puternice si cu o textura glicerinoasa, oarecum nenaturala. Paganus scoate foarte bine in evidenta virtutile soiului si ii permite acestuia sa si le etaleze intr-un mod cat mai natural. Nimic fortat, doar un vin delicat, echilibrat, mediu ca intensitate si delicios.

O "apucatura" buna la cei 30-35 lei.

International WineRound Table - 14 Mai 2011

2011-05-18T12:20:00.003+03:00

Sambata, 14 mai 2011, a avut loc o noua editie a IWRT, eveniment organizat, bineinteles, de Oliver si Raluca Bauer. Deoarece am avut din nou privilegiul de a participa la aceasta degustare, voi trece in revista vinurile prezentate cu aceasta ocazie. Multumesc inca o data lui Oliver si Raluca pentru invitatie. De asta data, atmosfera a fost mult mai destinsa, s-a discutat intens cu privire la vinurile degustate si nu numai, multa voie buna si oameni de calitate. Drept dovada, am reusit performanta de a fi "dati afara" din restaurantul Trattoria Roma, in incinta caruia s-a desfasurat degustarea. Din motive de program limitat al locatiei, nu va ganditi la altceva.

Cat priveste vedetele serii, aka vinurile, au fost cateva exemple superbe, dar si unele dezamagiri. Iata si impresiile mele, in ordinea servirii acestora.

Seria 1
- show-ul a fost deschis de o serie de 3 vinuri albe mature, dintre care muream de nerabdare sa incerc Vina Tondonia. Si nu am fost dezamgait, dupa cum veti vedea.

Foto credit: Cosmin Grozea

Vina Tondonia Reserva 1991 - Lopez de Heredia
- Heredia a devenit deja unicat in Rioja. Cred ca este ultimul bastion puternic al traditionalistilor, in batalia acestora cu adeptii modernismului din aceasta zona. Vinurile produse de Heredia nu sunt gandite pentru gustul celor multi. Ele reflecta 100% filozofia producatorului, pentru care cuvantul compromis nu exista in dictionar. Ca sa va faceti o idee de ansamblu, astfel de vinuri sunt invechite vreo 3 ani in butoaie, apoi inca vreo 10 in sticla, inainte de a fi lansate pe piata. Dar sa trecem la acest minunat exemplar, Vina Tondonia Reserva 1991. Initial, nas intens dominat de nuante de creme brulee, miere, ceara si un usor iz de petrol. Tipic pentru aceasta varsta. Gustativ, poate fi considerat un vin light dar cu o prezenta buna, cu un mijloc extrem de citric si un final lung si floral, plus o aciditate care taie in limba ca o lama. Post-gust interminabil. Cred ca si dupa vreo 2 minute, inca mai simteam vinul pe papile. Dar partea cea mai interesanta a venit abia mai incolo. Mona a facut un mic experiment, lasand vinul in pahar intreaga seara. Ei bine, acest Heredia s-a comportat ca un vin rosu, imbunatatindu-se dramatic prin aerare. Nasul a evoluat tot timpul, au aparut si fructele uscate, mai ales caise, plus ceva ananas. Si asa a tinut-o cateva ore. De departe, cel mai complex vin alb de care am avut parte, un exemplar superb si cameleonic, diferit de fiecare data cand duci paharul la nas.

Meursault 1er Cru Blagny 1992 - Louis Jadot
- un Chardonnay clasic de Burgundia, venit din partea unui mare producator din zona - Jadot. Dragii mei, asa nas n-am mai experimentat demult. Raiul legumelor murate, in special conopida. Poate veti ridica din sprancene, dar acest vin chiar asa mirosea. Ciudat dar, daca iubesti muraturile, s-ar putea sa te indragostesti de asa ceva. Aici, fructul nu are absolut nici o legatura, poate doar o adiere citrica aparuta ceva mai tarziu. Gustativ, este destul de rotund si elegant, din nou nuante vegetale, dar aciditatea este aproape zero, ceea ce face ca finalul sa devina cam plat si abrupt. Un vin ciudat, care m-a cam pus in incurcatura. Inca nu sunt decis daca mi-a placut sau nu :)

Chateau Carbonnieux 1999 - Pessac Leognan GCC
- un clasic al zonei Graves, iar asteptarile erau destul de mari. Culoare surprinzator de evoluata. Nas destul de interesant, mar brun, piersica, miere si cateva nuante citrice. In schimb, gustativ am avut parte de o dezamagire. Atac destul de anemic, plat si final scurt, degraba pierdut in decor. Din nou, ca in cazul Jadot, aciditate aproape lipsa. Poate am avut noi parte de o sticla nu prea grozava, cine stie?

Seria 2

Chateau Giscours 1981 - Margaux GCC
- alaturi de Vina Tondonia si inca un spaniol ce isi va spune povestea mai jos, acest Giscours a fost favoritul serii pentru mine. Culoare rubinie superba, nu din cale afara de evoluata. Nas de povestit nepotilor. Intens, intoxicant, arome puternic autumnale, de fruct matur, cedru, cutie de trabucuri, ierburi aromate, pamant, fum cat cuprinde. Parfumul tipic unui Margaux. In gura, atacul este elegant, exista inca destul fruct (cirese, coacaze), proaspat si o aciditate excelenta, tanini complet integrati si un final lung, usor dulceag. Post-gust persistent, marcat de o vinozitate suculenta. Vorba lui Oliver, astfel de vinuri au facut ca Bordeaux sa aiba reputatia de acum. Un exemplar aflat in ultima faza a apogeului, perfect echilibrat in toate compartimentele si pe care l-as fi putut folosi la fel de bine pe post de parfum. Excelent.

Chateau Batailley 1981 - Pauillac GCC
- doar in astfel de degustari, iti poti da seama despre caracteristicile fiecarei comune din Bordeaux. Daca Giscours a exprimat feminitate, Batailley a fost exact opusul. Culoare sanatoasa, rubiniu intens. In nas, un Pauillac clasic: barbatesc, afumat, arome puternice de cedru, tutun, ceva fructe negre, cafea. Gustativ, vinul nu se ridica la nivelul nasului. Atacul initial da impresia de plinatate, dar finalul abrupt si marcat de tanini uscati, vine sa iti risipeasca sperantele. Dupa cum ar spune americanul: drink up! Un vin ceva mai neslefuit si mai direct, nu la fel de subtil si complex ca Giscours dar care, in ciuda perioadei de "uscare" prin care trece, se tine destul de bine la varsta lui.

Castillo Ygay Gran Reserva 1989 - Marques de Murietta
- un alt nume clasic din Rioja si in care imi puneam mari sperante. Din pacate, aceste sperante au murit imediat dupa ce am gustat vinul. Pacat de nasul proaspat, marcat de prezenta multor fructe rosii si ierburi aromate. Poate nu din cale afara de intens, dar macar promitator. Ehh, gustul insa a fost alta poveste. Corp subtire, gust plat cu o usoara tenta de diluare, final scurt si...cam atat. Mie, cel putin, acest vin nu mi-a spus prea multe. Nici pe departe cel mai bun exemplu pentru Ygay. Asta e, sa mergem mai departe.

Reserva "Vina Ardanza" 1989 - La Rioja Alta
- ramanem in compania clasicilor si unde, la capitolul Rioja, acest vin a castigat detasat batalia cu ceilalti competitori. Nas intens, cu note puternice de scortisoara, coaja de portocala, fructe proaspete, fum si tutun. Gustativ, vinul este de o eleganta desavarsita, fin, mijloc dominat de cirese negre, aciditate debordanta. Finalul este lung si post-gust intens, marcat de fructe rosii proaspete. Un exemplar de rasa si care demonstreaza capacitatea exceptionala de invechire a vinurilor de Rioja. Nu degeaba, aceasta regiune este comparata cu Bordeaux la acest capitol. Superb.

Seria 3

Septentrion 2001 - Bodegas Orvalaiz
- seria celor mai tineri a fost deschisa de un vin produs in regiunea Navarra (Spania). Nas afumat, dominat de fructe rosii si negre, cafea. Gustativ, vinul este destul de simplu si direct in exprimare, iar fructul este vioara intai. Final mediu si usor condimentat. Un exemplu modern, uni-dimensional, dar departe de a fi o bomba de fruct. Probabil o valoare buna, daca poate fi gasit la un pret corect.

Veenwouden - Merlot "Private Cellar" 1999
- iata si un reprezentant al Lumii Noi, mai exact un sud-african. Cu exceptia unor mici scapari, acest Veenwouden a fost o surpriza neasteptat de placuta. Cine s-ar gandi ca un Merlot matur din Africa de Sud, ar putea rezista cu brio atatia ani. Ei bine, se poate. Initial, nasul a fost dominat de volatili destul de puternici si care s-au lasat cu greu imblanziti. Sub acestia, insa, destul fruct, ierburi aromate, ceai negru si usoare note de menta. Gustativ, vinul s-a prezentat destul de elegant, corp bun, tanini integrati si final scurt spre mediu. Poate nu a dat pe afara de complexitate, dar nu a fost rau deloc.

Chateau La Tour Figeac 1996 - St. Emilion GCC
- din pacate, in acest caz nu voi putea spune prea multe. Am prins acest vin in plin stadiu de adormire. Atat nasul, cat si gustul, au fost cam mute in exprimare. Toate elementele sunt acolo, structura este destula pentru ca, in cativa ani, vinul sa-si dezvaluie potentialul. Oricum, acest La Tour Figeac este un St. Emilion care mi se pare mai bine facut decat multe altele din aceasta zona, mai ales in 1996. De incercat peste vreo 8-10 ani.

Alion Reserva 1998 - Bodegas y Vinedos Alion
- Vega Sicilia va spune ceva? Daca da, aflati atunci ca Alion face parte din portofoliul acestui legendar producator. In consecinta, asteptarile erau pe masura. La sfarsit, am fost putin dezamagit. Ce-i drept, 1998 nici nu a fost cel mai reusit an in Ribera, iar acest lucru se simte si la acest Alion. Nasul este destul de fin, floral, cirese negre, putin tutun. Gustul este usor, din nou ceva cirese si coacaze, dar totul se pierde rapid, intr-un final scurt si abrupt. Din pacate, mijlocul este inexistent si acestui vin ii lipseste substanta. Nu mai exista loc de imbunatatire, asa ca trebuie consumat de urgenta.

Seria 4

Chateau La Tour Blanche 1995 - Sauternes 1er Cru Classe
- asa cum ne-am obisnuit in astfel de ocazii, am incheiat acest periplu oenologic cu un Sauternes. Nas clasic si intens, mult sofran, caise uscate, miere si putina ceara. Gustativ, vinul are o prezenta buna, este onctuos, cu un nivel de dulceata suportabil. Final scurt spre mediu. Cu toate ca multi l-au considerat un exemplu tipic pentru Sauternes, eu l-am gasit putin cam lipicios pentru gustul meu, si asta din cauza lipsei unei aciditati pe masura. Daca ar fi prezentat mai multa prospetime pe final, l-as fi plasat ceva mai sus in topul preferintelor.

Nu voi mai face un top al preferintelor, cred ca am mentionat deja vinurile care au stralucit, in viziunea mea. Nu pot incheia fara a aminti si de alte 2 vinuri aduse de Oliver, ambele marca Stirbey. O Feteasca Regala 2003 si un Novac 2007, inca nelansat oficial, din cate am inteles. Chiar daca Feteasca 2003 prezinta urmele anului canicular de care a avut parte, ma declar placut surprins de cat de bine s-a pastrat pana acum. Poate nu mai are prospetime dar, chiar si asa, vinul rezista cu brio in continuare. Novac 2007 este un vin delicat, floral, elegant, foarte asemanator cu un Pinot Noir in exprimare. Si culmea, vine tot dintr-un an dificil, mai ales pentru acest soi.

Pe data viitoare! Sau, cel putin, sper :)

Swallowtail Feteasca Neagra 2006 - Vinarte (Romania)

2011-05-12T13:46:00.000+03:00

Cred ca se cunoaste deja "pasiunea" mea pentru Feteasca Neagra. Am intalnit atat de putine exemple care sa-mi spuna ceva, incat cautarile mele in privinta acestui soi, sunt din ce in ce mai sporadice. Din fericire, Swallowtail fac parte din acea minoritate pomenita mai sus.

Culoare: sanatoasa, rubiniu intens si nu foarte "adanc", ceea ce e semn bun pt mine.

Nas: aici, vinul se prezinta destul de elegant, cu elemente ce indica maturitatea lui. Pe langa pruna dominanta, mai exista si alte nuante ce contribuie la complexitate: multa afumatura, lemn foarte bine integrat, tutun, ierburi aromate (mai ales, rozmarin). Nici zare de lactate. Victorie! Deci, se poate.

Gust: vinul a evoluat vertiginos in toti acesti ani. Atacul este catifelat si elegant, cu destule fructe de padure proaspete, prune, cirese negre si ceva condiment. Aciditate sustinuta, final mediu si post-gust persistent, marcat de cirese negre bine coapte, tutun si fum. In acest moment, aciditatea pare putin cam dominanta si iesita doar o idee din corp. Dar, per total, vinul este destul de echilibrat si rotund.

Un sfat: daca aveti ceva sticle ratacite prin case, pivnite sau mai stiu eu ce, e timpul sa le dati cep. Taninii sunt complet integrati, fruct exista dar aciditatea tinde sa preia controlul. Aceasta Feteasca Neagra evolueaza intr-un ritm rapid, asa ca e mai bine sa-l savurati acum, decat mai tarziu.

Pretul difera destul de mult, in functie de sursa: sa spunem, undeva intre 60-75 lei/sticla.