Beaujolais, un experiment in "terroir"

In sfarsit, m-am hotarat sa va aduc la cunostinta cateva impresii si concluzii nascute in urma degustarii de Beaujolais, organizata de subsemnatul, cu mai mult de o luna in urma.

Probabil unii au ridicat putin din sprancene, atunci cand m-am decis asupra acestei zone complet necunoscute multora. Motivele deciziei le-am mai adus la cunostinta. Dar, mai mult ca orice, am dorit ca aceasta degustare sa fie un experiment in notiunea de terroir. Beaujolais, ca si Burgundia, este o regiune cu o diversitate fantastica in ceea ce priveste tipurile de sol care o populeaza. Aceasta diversitate nu se aplica doar intre cele 10 crus, dar chiar si in interiorul aceluiasi micro-climat.

Nu doresc sa insist asupra notelor de degustare pentru fiecare vin incercat cu ocazia respectiva. In schimb, am sa punctez cateva impresii legate de performanta vinurilor, intr-o viziune generala si unitara.

In primul rand, m-a frapat consistenta calitativa a vinurilor selectate. Intre exemplarele tinere, nu am intalnit diferente frapante de calitate, toate performand la nivel inalt pentru regiunea din care provin. Inclusiv un Beaujolais Blanc mai mult decat competent, aflat la baza piramidei de clasificare.

Apoi, vinurile s-au exprimat diferit, in functie de zona tip cru din care au provenit. Stilul de vinificatie a fost, in mare parte, unul unitar, dar fiecare lichid a venit la masa cu ceva propriu si personal. Unele au fost mai fructate, altele cu note "animale" si pamantoase; unele mai intense aromatic, altele mai retinute si mai sobre; unele mai deschise, altele mai compacte si structurate. Dar absolut toate au excelat la capitolul puritate si "baubilitate". A fost foarte reconfortant, pentru mine cel putin, sa am in fata o serie de vinuri pure, sincere, fara machiaje inutile si care se pot consuma cu o usurinta fantastica. Imi amintesc o replica a amicului Iulian Grigorescu si care, proaspat venit de la un concurs de vinuri, a scos in evidenta un mare adevar: daca ai nimeri astfel de vinuri intr-un concurs, nu ti-ai mai pune probleme de oboseala prea mari la sfarsitul zilei. Intr-adevar, Beaujolais este un vin de conversatie si de voie buna, inca un motiv pentru care nu am dorit sa organizez ceva mai "elevat".

La final, cateva cuvinte si despre exemplarele mature din degustare. Cum era si normal, nu aveam asteptari exagerat de mari de la ele dar, totusi, doua dintre ele mi-au depasit prognozele. O a treia sticla, un Saint-Amour din 1983, a avut mari probleme cu dopul extrem de alunecos. De altfel, am si fost nevoiti sa-l impingem in sticla, deoarece nu s-a reusit extractia acestuia. Chiar si asa, la nivel gustativ, am putut sa simt ca bietul vin s-a bucurat de o structura si o concentratie a fructului peste medie. Da, inca mai erau semne de viata in el si sunt convins ca, in conditiile unui dop sanatos, vinul s-ar fi prezentat intr-o cu totul alta lumina. Din punctul meu de vedere, cel mai bine s-a prezentat Cote de Brouilly 1978, o sticla aflata intr-o stadiu impecabil inca dinainte de deschidere. Arome tipice pentru un vin vechi, un soi de mix intre un Pinot si un Tempranillo cu multi ani la bord. In ochii mei, un vin aflat intr-un declin cat se poate de reusit.

Am aruncat in lupta si o Babeasca Neagra La Sapata (2013), dar care nu s-a ridicat nici o clipa la nivelul variantei din 2012. Dan a completat seria cu un Riesling Schloss Lieser 1992, un Spatlese foarte competent pentru varsta sa. Sa nu uit si de vinurile casei de la 1000 de Chipuri; un Pinot surprinzator de tipic si bine construit si un Cabernet sanatos, intens si structurat cum se cuvine.

Nu-mi ramane decat sa multumesc inca o data participantilor, precum si sotiei pentru sprijinul neconditionat si pentru ca imi suporta obsesia; nu in ultimul rand, multumiri speciale lui Stefan de la 1000 de Chipuri, dar si lui Frederic, Mihai, Dan si Marian, Stiu ei foarte bine de ce.