Vina Tondonia 1984 - R. Lopez de Heredia (Spania)

marți, 25 februarie 2014

0 comentarii
Inainte de a trece la scurta descriere a vinului in cauza, trebuie sa precizez ca este vorba de varianta rosie aflata la baza piramidei de calitate din gamei respectiva. Adica nu este nici Reserva sau Gran Reserva, ci mai degraba un soi de Crianza chiar daca nu este specificat nicaieri pe eticheta. De asemenea, anul de recolta a fost unul foarte slab in Rioja, astfel ca sansele sa mai gasesti ceva baubil in sticla erau destul de mici. Cand vine vorba de Heredia insa, lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par, iar prejudecatile nu isi gasesc un teren fertil pe care sa se dezvolte. Increderea mea in acest producator nu mi-a fost inselata nici acum.

Culoare trandafirie, cu borduri portocalii, ceva in genul unui Pinot vechi. Nasul este unul scoala pentru un Rioja matur: aluzii subtile de coaja de portocala, condimente, piele, tutun aromat, acele impresii de toamna tarzie des intalnite in astfel de ocazii. Totusi, fructul nu lipseste, manifestandu-se sub forma cireselor si visinelor putrede. Un parfum intens, dar elegant in acelasi timp. Gustativ, dupa cum ma asteptam, vinul prezinta un corp foarte light dar expresiv; nuantele condimentate sunt dublate de surprinzatoare note de cireasa suculenta, aciditatea este perfect integrata si da, incredibil sau nu, inca mai exista o reduta de tanini fini si polisati. Finalul este lung, usor dulceag si foarte persistent. Si asta vine din partea unui vin care ar fi respins de cei mai multi ca fiind "subtire".

Cu toate ca nu debordeaza de complexitate (sa nu uitam treapta de clasificare), acest Tondonia are inca viata in el, in ciuda parametrilor specificati la inceput. Iar echilibrul afisat la nivel gustativ a fost unul de invidiat. Pur si simplu, simti cum toate se leaga fara nici cel mai mic efort si cum vinul se duce pe gat cu o viteza ametitoare. Da, este in declin dar de ce moarte frumoasa va avea parte. De gasit pe Vinescu.ro.


Pentru mine, cel mai reusit de pana acum: Davino Domaine Ceptura Rouge 2010 (Romania)

miercuri, 19 februarie 2014

0 comentarii
Cu ocazia verticalei DCR 2004-2009 desfasurata cu ceva vreme in urma, am recunoscut ca nu m-a impresionat din cale afara gama respectiva. Intr-adevar, din 2006 incoace, s-a observat o crestere constanta in calitate dar, la acel moment, nu mi s-au parut vinuri care sa-si merite din cale afara banii ceruti pe ele. Totusi, o revenire ulterioara asupra lui 2009 a inceput usor sa-mi schimbe parerea initiala. Si da, conteaza mult momentul, locul, atmosfera si timpul alocat in evaluarea unui vin. Iar acel 2009 s-a dovedit a fi mult mai interesant decat il judecasem initial. Dar asta-i alta poveste, este vremea sa trec la varianta 2010, aruncata pe piata destul de curand.

Culoare rubiniu deschis, mai putin intens decat in cazul 2009. Initial, la nivel olfactiv, suspectul nostru s-a prezentat destul de inchis in carapace, aruncand doar sageti de pruna uscata, note lemnoase subtile si foarte bine integrate, fructe rosii, ceva condimente uscate si o nuanta pamantoasa foarte interesanta. Abia dupa vreo 2 ore, nasul devine ceva mai expresiv, dar nu intr-un mod usor lasciv si extractiv, asa cum ma asteptam de la Davino. Ba din contra: prospetime maxima, retinere si eleganta, totul devine dominat de note florale superbe, care mi-au amintit mai degraba de un Sangiovese nobil sau de un Margaux. Gustativ, am avut aceleasi senzatii de prospetime, finete si eleganta, combinate cu o densitate perfect controlata a fructului in mijloc. Vinul are o rotunjime rasata, nu este nimic vulgar in tot acest ansamblu. Pare mai light decat 2009 dar, in acelasi timp, este mai fin si mai bine structurat; aciditatea este puternica si vine ca un tavalug pe finalul lung si expresiv, unde notele de fruct proaspat si condimente vin sa completeze un tablou mai mult decat reusit.

Sa fiu sincer, acest DCR si Charlotte 2010 au destul de multe in comun, mai ales ca stil si mod de exprimare. Se pare ca 2010 a fost pentru Dealu Mare un an in care s-au obtinut vinuri cu o puritate mult mai pronuntata a fructului si cu o eleganta mai rar intalnita pe aici. Si asta nu poate decat sa ma bucure, pentru ca am o mare slabiciune pentru astfel de vinuri. La final, chiar daca pare mai fragil si mai feminin decat cel din 2009, DCR 2010 lasa impresia ca va avea nevoie de mai mult timp pentru a-si etala intregul potential.





Bristena Tamaioasa Romaneasca 2012 - Budureasca (Romania)

marți, 18 februarie 2014

0 comentarii
La momentul aparitiei pe piata, Tamaioasa Origini a celor de la Budureasca mi s-a parut a fi un etalon pentru acest soi. Si acum inca il consider unul dintre cele mai reusite exemplare facute vreodata pe aste taramuri. Bristena este un soi de gama intermediara, aplecata spre gusturile feminine. Nu sunt un mare fan al etichetei care, in continuare, mi se pare cam kitsch si cu o floare ce aduce al naibii de tare cu sigla Rompetrol :D

Nasul este regulamentar, aducand in prim plan note tipice de muscat, boaba de strugure bine copt, miere, trandafir, pere busuioace, ceva ananas pe acolo si alte miresme pe care le intalnesti des la o tamaioasa. Gustativ, atacul intital este in forta, cu greutatea tipica unui vin demidulce, dar are si ceva destul de catifelat in toata ecuatia. Aciditatea sustine bine restul de zahar dar problema pentru mine vine pe finalul abrupt, unde se vireaza brusc spre note citric-vegetale destul de amarui, care mi-au amintit de Schweppes. Nu ma intelegeti gresit, imi plac aceste inflexiuni tonice dar, in acest caz, trecerea de la atacul intial catre final se face fara o consistenta mai sustinuta in mijloc.

Una peste alta, tamaioasa celor de la Budureasca este un vin aflat inca de partea luminoasa a dulcegariilor. Inca astept totusi si exemplarul care sa se apropie macar de nivelul mai sus-amintitei Origini 2007...


Inca se tine bine: Livia Sauvignon Blanc 2010 - Crama Girboiu (Romania)

marți, 11 februarie 2014

0 comentarii
Intotdeauna am avut o slabiciune pentru aceasta gama de la Crama Girboiu, si in special pentru albe. Sarba, Plavaia si, mai ales, un Sauvignon Blanc mereu surprinzator la banii ceruti. Tot inspectand rafturile cu vinuri din Real, am inceput sa sap adanc printre sticlele de Livia si nu mica mi-a fost mirarea sa dau peste acest SB 2010. Ba chiar am descoperit si o sticla cu un SB 2009. Cred ca in curand am sa pun de o verticala :) Avand anul trecut o experienta pozitiva cu o Sarba 2008 din aceeasi gama, am decis sa-mi incerc norocul si cu un SB peste care au trecut cativa ani. Si, bineinteles, am fost inspirat.

Culoare galben-auriu deschis, cu ceva reflexii verzui. Initial, nasul este dominat de note florale de tei, soc si musetel, oarecum tipic pentru un alb cu ceva ani la bord. Dupa o vreme, apar si fructele exotice gen mango, grapefruit si ananas, dar si caise putin necoapte. In a treia faza, ies la suprafata note vegetal-minerale foarte placute si care ofera o dimensiune in plus la nivel olfactiv. Gustativ, am fost intampinat de o senzatie de plinatate, rotunjime si integrare pe care doar un vin alb matur o poate oferi. Nu exista semne de oxidare, totul este in parametrii optimi. Desigur, aciditatea a dat putin inapoi, nu mai exista acea prospetime vulgara a tineretii. Dar, sa fiu sincer, nu toate albele sunt Riesling-uri de Rhin si trebuie judecate ca atare. Totusi, finalul este dominat de note citrice si vegetale care salveaza vinul de la platitudine.

La 18 lei, gama Livia ramane in continuare una dintre cele mai interesante ca raport calitate-pret. Si, din cate se pare, nu sunt nici vinuri destinate unui deces rapid. Cateodata este indicat sa ne mai stavilim dorinta de a incerca totul proaspat si imediat de cum este aruncat pe rafturi. Dar acesta este nimic mai mult decat sfatul unui maniac, totul tine mereu de gusturi si dorinte personale...


Iacob rosu 2011 - Unicom (Davino)

luni, 10 februarie 2014

0 comentarii
Scurt pe doi. Cupaj de Cabernet Sauvignon si Merlot, fosta gama Ceptura, transformata acum intr-un concept care da mult mai bine decat precedentul.

Nasul este destul de intens, direct, narile iti sunt atacate de fructe rosii bine coapte, coacaze, prune uscate, aluzii lemnoase, condimente uscate. Dupa o perioada de respiro, apar si ceva note cerneloase. Gustativ, atacul este si el direct, vinul este dens si concentrat, glicerinos; impresia incarcata de fruct este, in schimb, eficient contracarata de o aciditate inalta si un val de tanini fini, bine copti. Alcool-ul se simte putin, dar nimic deranjant.

In concluzie, un vin bine facut, ca de obicei de altfel. Stil modern dar nu over the top, are si acea prospetime dorita la acest gen de vinuri. Lasa fix impresia pe care ar trebui sa o ai cand il incerci: un vin aflat in gama de mijloc a producatorului si care livreaza exact cat sa-si merite pretul. Si are destula viata inainte, asa ca nu e asa mare graba.


Intoarcerea la dulcele stil clasic: Cuvee Charlotte 2010 - SERVE (Romania)

marți, 4 februarie 2014

0 comentarii
De cand a fost lansat pe piata, si chiar atunci cand a fost prezentat in avanpremiera, acest Charlotte a avut parte de reactii cam retinute. Ba ca e cam prea devreme lansat, nu din cale afara de expresiv, nu are densitatea celui din 2008, etc. Ei bine, dupa ce am incercat o sticla impreuna cu Diana, cea care a ales sa ma suporte pe drumul vietii (hehe), pot spune ca sunt oarecum impotriva curentului. Am descoperit in sticla un stil care a mers direct la sufletelul meu negru, cel care nu a fost dat pe spate odata cu directia luata de varianta 2008, de exemplu. De mentionat ca 2010 este un duo de Feteasca Neagra si Merlot, Cabernet-ul negasindu-si loc de aceasta data.

Culoare rubiniu deschis, de intensitate medie. Nasul este destul de inchis in acest stadiu, extrem de subtil si delicat. Nici o aroma nu sare din pahar la modul salbatic, fructele rosii abia iti gadila narile, lemnul foarte bine integrat abia se simte. Exista si o nota sangvinica destul de interesanta, dublata de tonuri subtile de condimente si prune. Gustativ, vinul este ceva mai expresiv, atacul este mediu ca intensitate, fructul pur si proaspat se aduna in mijloc fara tam tam si fara agresivitate. Rotund, echilibrat si surprinzator de elegant; delicat, feminim si lipsit de greutate. Aciditatea este la cote inalte, iar taninii sunt fini si deja foarte bine integrati. Final mediu-lung, dominat de cirese negre suculente, visina si note condimentate. Nivelul de alcool - 14,5% - nu se simte nici o clipa, fiind superb integrat in peisaj.

Charlotte 2010 este realizat intr-un stil pe care il intalnesti foarte, foarte rar pe la noi. Mi-a amintit de un Margaux bine facut, unde parfumurile subtile si elegante dau tonul. Nu se pune accentul pe densitate nici o clipa, totul se rezuma la feminitate si puritate. Da, nu este momentan de o complexitate debordanta, dar simti finetea unui vin de calitate. Si cred ca in cel putin 2-3 ani, va incepe sa dezvolte nuante secundare care il vor mai ridica o treapta.


Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp