miercuri, 1 octombrie 2014

Micutul Sauternes: Chateau Bertrand 2011 Sainte-Croix-Du Mont (Franta)

Daca mai toti impatimitii au auzit de Sauternes, am serioase indoieli ca Sainte-Croix-Du Mont prezinta vreun interes catusi de putin. Dar cam asta se intampla cand ai frati mai mari, celebri si cu expunere mediatica masiva. Esti nevoit sa stai mai mereu in umbra lor sperand ca, intr-o zi, va veni si vremea afirmarii definitive. Aceasta regiune din Bordeaux are o suprafata totala de circa 500 ha si este un mic paradis pentru ciudata si inca enigmatica cipuerca botrytis. Dupa cum v-ati dat deja seama, in Sainte-Croix-Du Mont vinurile dulci stapanesc intregul regat. Sunt considerate un soi de Sauternes pentru "saraci", ceea ce in traducere libera inseamna de fapt: preturi destul de mici, calitate destul de ridicata. Se cultiva fix aceleasi soiuri ca si in cazul alora mai faimosi: Semillon, Sauvignon si Muscadelle. Au cam aceleasi caracteristici senzoriale, doar ca cele mai multe exemple nu sunt la fel de concentrate si penetrante ca un Sauternes cu pedigree.

Acest Chateau Bertrand mi-a picat in mana din intamplare. Fiind in Lidl zilele trecute, privirea mi-a fost atrasa de o oferta care m-a facut sa ridic circumspect din sprancene. Atunci cand a aparut in magazinul mentionat, pretul era 30 lei. Acum beneficia de o reducere de 80% (?!), fiind vandut la un pret de nimic: 6 lei. Sa fiu idiot sa nu profit de asa ceva, mai lipsea sa-mi ofere si o punga de crackers la pachet. Stiind ca si strumfitei mele, Diana, ii plac anumite dulcegarii (o mare fana Tokaji, apropos), am avut toate motivele sa nu stau nici o clipa pe ganduri.

Culoare auriu intens, cu oarecare irizatii verzui. Initial, nasul vine cu o avalansa de flori de musetel si salcam dar care se linisteste dupa o perioada de repaos la pahar. Profil clasic, cu fructe confiate, caise uscate, o idee de ananas, miere si o doza sanatoasa de condimente, marca botrytis. Gustativ, concentratia fructului este medie, invaluie placut cerul gurii, oferind o senzatie interesanta de catifelare. Fructele uscate sunt vioara intai, vinul este foarte dulce dar reuseste sa nu devina cleios datorita unui final dominat de senzatii citrice, unde coaja de portocala este evidenta. Post-gust lung (peste 40 de secunde), "smooth", persistent si condimentat.

Intr-adevar, sunt destule in comun cu un Sauternes, iar potentialul de invechire pare destul de serios. Asta daca este pastrat in conditii ideale, deoarece mi-a lasat impresia ca putea mai mult daca nu ar fi petrecut aproape 2 ani, ratacit prin depozitele Lidl. Merita lejer si cei 30 lei intiali, daramite 6 lei. La acesti bani, deja este cel mai bun vin dulce din universul cunoscut.


luni, 29 septembrie 2014

Vina Albali Gran Reserva 2006 (Spania)

DOC Valdepenas, produs de Felix Solis, in jur de 28 lei (Kaufland).

Nu cred ca mai este nevoie sa amintesc despre oceanul de vinuri ieftine si cel putin ok care curge prin Spania. Aproape orice am cumparat de prin selectia de la noi si din diverse surse externe, a fost cel putin la un nivel corect. Motivele acestor preturi extrem de mici sunt destul de diverse si nu vreau sa le amintesc la acest moment.

Felix Solis poate fi considerat un soi de gigant, detinand peste 1000 de hectare prin mai toata Spania. Avem de-a face cu o Gran Reserva, ceea ce inseamna minim 18 luni de invechire in butoaie, plus vreo 2-3 ani la sticla inainte de a fi aruncat pe rafturile flamande. Vinul in cauza se odihneste de ceva timp prin Kaufland si mi-am zis ca a sosit vremea sa-i acord o sansa.

Prea multe nu ar fi de spus, pentru nu am avut in fata un exemplar de o complexitate debordanta. Nici nu asteptam asa ceva la banii respectivi. Totusi, am fost intampinat de impresii olfactive foarte subtile, cu cireasa neagra in prin plan si condimente uscate. Exista urme de maturitate, ceva mai tarziu facandu-si aparitia si izuri de pielarie plus tutun aromat. Gustativ, vinul este extrem de matasos, lipsit de orice urma de agresivitate, suculent, oferind senzatii de fruct dulceag, ciocolata amaruie si vanilie. Aciditatea este ridicata, iar finalul condimentat si foarte sec este completat de urme taninoase inca bine infipte.

Un vin simplu dar bine construit si care se tine inca bine la varsta sa. Incetati sa mai visati la minuni oenologice la astfel de preturi si ganditi-va ca asemenea vinuri sunt menite, in primul rand, sa completeze o masa simpla, de zi cu zi. Atunci cand se va inventa vinul de 6 Euro care sa va duca pe diverse planuri introspective, am sa va anunt.


miercuri, 24 septembrie 2014

Dr. Jekyll and Mr. Hyde: Leat 6500 Chardonnay 2012 - M1. Crama Atelier

Iata un vin care poate imparti impatitmitii vinului in 2 tabere distincte: cei care n-au nici o problema cu baricarea prelungita a albelor, il vor iubi; cei care prefera albele "goale", proaspete si cu fruct nealterat de izurile vanilate si lemnoase, il vor uri cu patima (sau vor fi cel putin indeferenti). Unde ma aflu eu in toata aceasta ecuatie? Cei care ma citesc (daca a mai ramas cineva intre timp) sau care ma cunosc, stiu deja ca ma incadrez in a doua categorie. Totusi, nu sunt un extremist care ar declara ca uraste cu patima un asemenea vin. Doar ca, la sfarsitul zilei, cu toate ca ii voi recunoaste meritele tehnice, nu ma va determina sa-l incerc inca o data.

Sa incepem cu Dr. Jekyll. In acest caz, este reprezentat de latura olfactiva. Ei bine, vinul mi-a placut la capitolul cu pricina. Nu este degraba saritoriu din pahar, ba din contra. Destul de retinut si elegant in exprimare, cu note de vanilie, rasini si ananas. Dupa un timp de respiro, apar si nuante de mar verde. Cele 14 luni petrecute in baric nu se simt atat de puternic pe cat m-as fi asteptat. Alcool bine tinut in frau (aproape 15%). Dar sa-i dam cuvantul si lui Mr. Hyde, stapanul laturii gustative. Aici s-a cam rupt filmul pentru mine. Si nu pentru ca vinul are vreu defect tehnic, departe de mine acest gand. Dar stilul afisat este taman in directia opusa preferintele personale. Dupa cum bine observa si George, ananasul este vioara intai. Ba chiar este atat de dominant incat confera vinului un caracter unidimensional. Pe langa asta, concentratia fructului este mult peste limita de suportabilitate a propriilor papile. Aciditatea este in limite ok dar nu mi se pare ca lupta din cale afara de eficient impotriva invaziei de fruct concentrat. Finalul este mediu-lung si vireaza inspre note citrice si amarui, care amintesc de coaja de portocala. Un lucru pozitiv, de altfel. Alcool-ul se cam simte dupa ce lichidul ia calea gatului. Sa fiu sincer pana la capat, mi-a cam provocat o usoare stare de ameteala dupa al doilea pahar.

Prefer sa vad acest Chardonnay ca pe un experiment al lui Razvan Macici. La nivel tehnic, maiestria acestuia se simte. Nu cred ca exista un Chard autohton cu asemenea caracteristici. New World to the bone. Sunt convins ca exista destui fani ai acestui stil si, strict din acest punct de vedere, le recomand vinul in cauza cu mare caldura. Nici eu nu sunt vreun soi de taliban care sa respinga din start asemenea exemplare. Imi plac destul de mult vinurile concentrate, dar le prefer nebaricate sau macar sa prezinte o aciditate taioasa gen Riesling de Rhin. Stiut fiind gradul ridicat de subiectivitate atunci cand vorbim de lumea vinului, voi fi mereu fidel propriilor gusturi si preferinte. Sticla a fost o mostra primita prin amabilitatea lui Vali Ceafalau, caruia ii multumesc inca o data pe aceasta cale.


miercuri, 17 septembrie 2014

Averesti o comite din nou: Sauvignon Blanc 2013

Inca de la aparitia pe a noastra pestrita piata, acest producator din zona Husilor s-a facut remarcat printr-un raport pret-calitate de invidiat. Stiti, e acel sindrom de care sufera din plin vinurile noastre. Cu atat mai interesant este ca cei de la Averesti au la dispozitie cateva sute de hectare din care pot extrage nectarul zeilor. Multi ar spune ca fix acesta este motivul pentru care isi permit sa scoata vinuri ok. Ei bine, viziunea mea este putin diferita. Se cam stie ca este mult mai dificil sa obtii vin de calitate atunci cand ai suprafete uriase sub aripa. Pentru a atinge o astfel de performanta, trebuie sa ai un control extrem de eficient asupra fructului pe care-l folosesti. Bineinteles, mai este destul de lucru la Averesti dar, in ochii mei, deja vad un producator care tace si face. Fara tam-tam, fara bling-bling, fara lansari pompoase, taraf, hostesse sau armate de sommelieri.

In ceea ce priveste SB-ul incercat cu ceva vreme in urma, am ramas mai mult decat surprins de performanta sa. In primul rand, are o tipicitate de soi exemplara. Flori de soc, agrise, ardei gras, grapefruit, fruct bine copt dublat de placute nuante vegetale. Totul este acolo si aromele vin bine organizate, intr-un atac mediu ca intensitate si surpinzator de precis. Gustativ, atacul este direct, fructul luand initial prim planul cu o concentratie dozata atat cat trebuie; dupa care vine un tavalug de aciditate bine infipta si un final destul de consistent care aminteste de coaja de grapefruit si diverse alte citrice, plus o adiere vegetala. Nivelul de alcool este o raritate in peisajul vinurilor moderne, doar 12% si, ati ghicit, nu devine intruziv nici macar o secunda.

Un lucru este sigur: avem de-a face cu o lucratura exemplara pentru un vin sub 20 lei si a urcat lejer in topul preferintelor mele de SB romanesc. Daca am avea macar 10-15 producatori care sa lanseze in mod constant astfel de vinuri, aflate in intervalul 15-20 lei, atunci voi putea spune ca Romania are o sansa adevarata sa scoata capul in lume. Pana atunci, "apele internationale" au infinit mai multi pesti interesanti.


vineri, 29 august 2014

Davino Revelatio 2013 (Romania)

Dupa o Alba Valahica 2013 foarte reusita, am trecut in revista si ultima recolta a vinului pentru care am dezvoltat o mica obsesie. Cunoasteti povestea deja, nu mai insist. Dar daca tot suntem la capitolul Revelatio, ma pot lauda ca detin in colectie toate editiile acestui agent al placerii. Si sunt mandru de mareata mea realizare.

Revenind la varianta 2013, nu am sa fac abuz de prea multi descriptori, deoarece punctul forte al acestui Revelatio nu sta in paleta aromatica. Cum este de obicei cazul cu vinurile Davino, de remarcat este precizia lor aproape matematica in exprimare. Notele elegante de fruct bine copt ale Sauvignon-ului se imbina fara cusur cu cele "verzi" si usor mai crude ale Fetestii Albe. Impresia de rafinament apare la tot pasul, vinul nu este expansiv si executa perfect o partitura gandita in cele mai mici detalii. Gustativ, atacul este mediu ca intensitate, precis, elegant; echilibrat in toate departamentele, suplu si perfect dozat in mijloc. Aciditatea este excelent integrata deja dar ceea ce m-a impresionat cu adevarat este finalul neasteptat de lung si de expresiv. Extrem de putine vinuri albe romanesti reusesc sa puncteze maxim la acest capitol.

Cu riscul de a deveni plictisitor si repetitiv, pot spune ca este cel mai reusit Revelatio tanar pe care l-am incercat pana acum. Mi-a amintit pe alocuri de Rezerva 2011, mi s-a parut chiar foarte aproape de performanta acestuia din urma. Daca as fi fost un "user" de puncte, i-as fi acordat 90 fara sa ezit. Cu posibilitatea de crestere in urmatorii ani.


miercuri, 27 august 2014

Chateau D'Eck 2010 (Franta)

Din moment ce am disperat onorabila audienta cu vinuri ieftine din Lidl, mi-am zis sa dau o sansa si unor exemplare ceva mai scumpe. Din acelasi magazin, bineinteles. Motivul e oarecum simplu si logic pentru mine. Atunci cand voi gasi vinuri de import la preturi rezonabile in magazinele specializate, voi considera ca un supermarket nu-si mai are rostul la acest capitol. Pana atunci, de ce as da 50 de lei pe un Bordeaux generic dintr-un magazin specializat, cand pot avea in aceiasi bani un Pessac-Leognan din Lidl? Ce-i drept, pretul de 49 lei al acestui D'Eck este rezultatul unei reduceri (de la 70 lei). Dar va pot spune cu siguranta ca si 70 lei este un pret rezonabil, tinand cont de zona si de anul excelent.

Ca tot veni vorba de zona, Pessac este singurul petic de pamant din afara Medoc-ului care a dat lumii un 1er grand cru classe: Chateau Haut-Brion. Si, daca e sa ma intrebati, ar mai fi acolo un vin care merita sa fie ridicat la acest rang: La Mission Haut-Brion. Pe langa aceste nume, regiunea in cauza ofera multe alte alternative interesante. Daca veti avea vreodata ocazia sa incercati un Haut-Bailly sau un Domaine de Chevalier, va veti convinge singuri de potentialul imens pe care il detine zona.

Chateau D'Eck este detinut de Michel Gonet, un nume care graviteaza mai ales in universul sampaniei. Interesant este ca in vinul pe care il voi descrie, Merlot-ul este majoritar (circa 70%), completat fiind de Cabernet Sauvignon si un strop de Petit Verdot. Spun interesant, deoarece in Pessac cele mai multe cupaje (sau asamblaje, daca va perie mai mult acest termen) sunt dominate de Cabernet. Dar sa lasam aceste aspecte tehnice si sa trecem la scurta descriere a exemplarului nostru.

Dupa cum a remarcat si George, cel care mi-a fost alaturi in aceasta grea incercare, exista destule asemanari cu al nostru Prince Matei. Olfactiv, avem un melanj de fructe de padure, prune, ciocolata usor amaruie, condimente fine, plus o doza sanatoasa de tutun si note pamantoase (dar acestea rasar ceva mai tarziu). Trecand peste paleta aromatica, as remarca echilibrul excelent si senzatia de catifelare care transpira din toti porii vinului. Nu stiu cum se face, dar chiar si la temperaturi mai ridicate, structura olfactiva nu se rupe deloc, iar alcool-ul (numai putin de 14,5%) este extrem de bine tinut in frau si nu-mi amintesc sa-l fi simtit vreo clipa in nari. Gustativ, am fost intampinat de aceeasi senzatie de catifelare, fructul foarte bine copt dominand peisajul; corpolenta medie, lipsit de agresivitate, rotund, fara margini aspre, liniar, aproape feminin in exprimare; aciditate foarte bine integrata, taninuri fine, slefuite si coapte; finalul ar fi putut avea o lungime ceva mai pronuntata dar este curat, suculent si usor condimentat.

Nu este nici pe departe cel mai tipic Pessac pe care l-am baut, ba chiar stilul modern este evident. Totusi, prezinta acele indicii de rafinament si nobilitate pe care cele mai multe vinuri facute in acelasi stil nu prea sunt in stare sa le afiseze. Extrem de agreabil si usor de baut inca de pe acum. Dar cred ca in maxim 5 ani, va fi si mai interesant.