luni, 14 aprilie 2014

Notorius 2009 - Rotenberg (Romania)

Intotdeauna mi-au placut vinurile de la Rotenberg. Au acea atingere usor "salbatica" si autentica, chiar daca drojdiile selectionate folosite le cam uniformizeaza, mai ales olfactiv. Imi pare rau, dar aici nu prea cred in terroir si alte povesti de genul acesta. Dar, revenind, mereu am apreciat filozofia vinificarii unui singur soi, in acest caz Merlot. Daca ai ceva bun in curte, este de preferat sa insisti pe el si sa-i valorifici potentialul la maxim.

Notorius este o gama plasata undeva intre Menestrel si Emeritus. Varianta 2007, incercata acum cativa ani, era inca un monstru taninos, inca neimblanzit. Asa ca eram curios cum se prezinta si 2009. Multumita lui George, am aflat.

Olfactiv, am fost intampinat de notele obisnuite de visina, in toate acceptiunile posibile. Pana la urma, cam acesta este trademark-ul casei. Proaspata, putreda, din visinata, trasa in ciocolata, etc. Mai exista si ceva cafea, precum si usoare aluzii condimentate. Dar visina este dirijorul si cam domina peisajul. Am sa fiu cat se poate de sincer. Nu sunt un mare fan al acestui tip de nas; pentru mine, cel putin, tinde sa devina usor obositor si repetitiv. In plus, apar si unii volatili care nu ma incanta din cale afara. In schimb, gustativ am gasit mai multa placere. Fructul este proaspat si suculent, nu avem o extractivitate exagerata si asta este de bine. Mijlocul este consistent, aciditatea este buna, iar finalul taninos vine sa completeze un tablou fericit, in care structura pare foarte sanatoasa. Destul de persistent in post gust, cu fruct suculent si pudra de cacao in prim plan.

In concluzie, un vin bun si reusit per total. Dar mai degraba as fi inclinat sa va indemn spre rabdare, mai trebuie lasat sa se obisnuiasca in carapacea de sticla. Structura domina acum, iar fructul va trebui sa demonstreze ca poate tine piept acesteia, in anii care urmeaza.


vineri, 11 aprilie 2014

O lectie de la Chateau Latour

Mai tineti minte ce au decis cei de la Chateau Latour cu circa 2-3 ani in urma? Daca nu, lasati-ma sa va reimprospatez memoria. Francois Pinault, proprietarul milionar al legendarului chateau, impreuna cu echipa sa, au hotarat ca este vremea sa paraseasca sistemul en primeur. Astfel, vinurile vor fi lansate atunci cand se considera ca isi vor deschide o fereastra optima de consum. Se pare ca aceasta este estimata undeva la 10 ani dupa recolta respectiva. Ceea ce inseamna ca vinul realizat in 2012, de exemplu, va fi aruncat pe piata candva in 2022. Este clar ca Latour detine un capital serios pentru a-si permite o astfel de miscare indrazneata. Se pot acoperi lejer costurile de stocare iar preturile si loturile oferite vor putea fi controlate mult mai eficient in acest caz.

Cu aproape o luna in urma, Latour a lansat pe piata cateva loturi din recolta 2004. Pretul? 400 Euro ex-cellars. Acest pret nu este nici o surpriza, privit mai ales in contextul pietei actuale. Se incadreaza in parametrii "normali". Dar miscarea inteligenta sta in diferenta dintre pretul de acum si pretul initial de lansare din 2005, pe cand Latour inca vindea en primeur. Ei bine, dragii mei, pe atunci vinul respectiv a plecat din crama la un pret de pornire de 110 Euro. Ceea ce inseamna o crestere de aproape 400% in 9 ani de zile. Asta ii va ajuta si pe cei care au fost inspirati sa investeasca la acel moment in recolta respectiva. Acum au in fata un nou reper clar despre valoarea investitiei facute.

Asta ar trebui sa fie o lectie despre cum sa gandesti o afacere pe termen lung si despre rabdarea pe care e musai sa o ai daca vrei sa castigi cu adevarat in acest domeniu.


miercuri, 9 aprilie 2014

Jean Cornelius Riesling 2012 si cateva impresii generale despre Lidl

Vinul de astazi este unul foarte simplu si ieftin. Doar 17 lei. Adica aproape 4 euro. Bineinteles, se pot gasi bete-n roata unui astfel de vin. Dar nu-i nimic, fiecare cu parerea sa, eu nu caut minuni la banii astia, cum nu caut calitate iesita din comun si care sa ma lase perplex. Cand achizitionez asa ceva, nu-mi doresc decat un vin baubil rapid, fara complicatii inutile si cat de cat corect. Ei bine, mi s-a parut ca exemplarul de care m-am impiedicat de curand in eternul Lidl, le-a cam intrunit pe toate.

Nas de Riesling? Da. Nu din cale afara de expresiv, nu-ti muta narile din loc afisand trilioane de arome care mai de care mai exotice; mandarina, mar verde, piersica, caisa usor necoapta, aluzii citrice, toate livrate intr-un mod subtil, fara pic de agresivitate. Este curat si nici nu doream altceva. Gustativ, foarte light, se duce instant pe gat, sunt ceva fructe coapte pe acolo dar din acelea care doar iti gadila papilele. Aciditate ok, final scurt, cu un melanj citric-mineral-calcaros.

Defecte majore? Nicidecum. Baubil? Normal.

Si acum, cateva ganduri despre Lidl, dupa ce am incercat destule vinuri din portofoliul lor. Ca in orice magazinul de acest fel, selectia in fata raftului este imperios necesara. Nu am insinuat vreodata ca TOATE vinurile aduse de ei ar fi niste minuni oenologice care rup totul la capitolul rpc. Normal, exista si dude, asa cum poti da de ele bine mersi si in orice magazin specializat de vinuri. Dar deh, acolo pretentiile si asteptarile sunt altele, cel putin in teorie. Practic, lucrurile stau putin diferit, cel putin la noi. Pana una alta, din Lidl am incercat cateva albe de Bordeaux care mi-au mers direct la suflet, prin stilul afisat. Toate pana in 20 de lei. Si, din punctul meu de vedere, vinuri care dau un sut in dos multor exemplare autohtone chiar duble ca pret. Din acelasi Lidl, am dat peste, probabil, cel mai bun vin rosu sub 20 lei (18, mai exact) baut de mine pana acum: Chateau Laforet 2009, un Bdx Superieur care m-a pus rau in incurcatura la momentul respectiv; paradoxul suprem este ca un astfel de vin provine chiar din zona care fix pentru chilipiruri nu este recunoscuta. Tot in Lidl, am dat peste un portughez numit Quartetto (15 lei) si care saluta din mers 3 sferturi dintre vinurile romanesti la circa 30 lei. Si exemplele pot continua. Nu tot ce zboara se si mananca, perfect de acord. Dar daca esti atent si alegi in consecinta, nu prea ai de ce sa te plangi. In Anglia, acest "umil" supermarket de tip discount si-a permis luxul de a chema 4 Masters of Wine pentru a-i ajuta la selectia vinurilor. Cati MW are Carrefour? Dar Real? Auchan, cineva? Apropos de Auchan, tocmai s-a deschis unul de curand la Galati si mare surpriza: in afara de cateva exceptii, selectia de vinuri este absolut deplorabila. La pamant, nada, zero barat, jalnica. Dar, cum este si normal in astfel de magazine, adaosurile sunt departe de a fi la pamant, ba din contra, sunt undeva in stratosfera.

Asa ca stau si ma intreb, in treacat: este atat de deplasat sa ma indrept spre vinuri decente, la preturi foarte mici? Pentru ca eu m-am cam saturat de vinuri decente la preturi umflate cu pompa. Nu ma intereseaza cum ajung la astfel de preturi, nu ma intereseaza circuitul lor in natura pana sa ajunga aici, imi importa doar ceea ce gasesc in sticla. Si in 90% din ceea ce am incercat pana acum, am gasit exact ce cautam: calitate decenta la unele, calitate ok la altele, calitate care mi-a depasit asteptarile in cateva cazuri. Si nu a trebuit sa sparg banca pentru nici unul dintre ele. Restul e cancan.

O ultima remarca pentru a intelege si mai bine faptul ca Lidl s-a miscat intr-o directie destul de serioasa cu vinurile. Pentru prima data de la aparitia sa, cel mai bine vandut ghid de vinuri din Anglia a inclus 13 vinuri listate in lantul german de magazine. Este vorba despre "The best wines in the supermarket", realizat de Ned Halley, editia 2014.  

P.S. In acelasi Lidl, a revenit in forta deja celebrul Lauri de la Aliman, de data asta un anume Cuvee Rasova (inspirata alaturare). Pretul? Nici mai mult nici mai putin de 50 lei. Mai are rost sa comentez? In conditiile in care, in acest moment, cel mai scump vin de import de acolo este un Pessac-Leognan din 2010, la 65 lei. Pessac? 2010, un super vintage? Despre ce naiba vorbim aici?


joi, 3 aprilie 2014

Tinto Pesquera 2009 Crianza (Spania)

Cu siguranta, aceasta este cea mai buna crianza spaniola pe care am incercat-o pana acum. Din cele tinere, bineinteles. Alejandro Fernandez este deja un nume de legenda in Ribera del Duero si asta in ciuda aparitiei sale destul de tarzii pe scena vinului. Mai exact, candva pe la inceputul anilor '70. Cu toate astea, ascensiunea sa a fost fulminanta iar acum, numele sau impune respect in lumea vinului. Din punctul meu de vedere, Alejandro poate fi incadrat cu succes intr-un trio de exceptie, din care mai fac parte Vega Sicilia si Pingus. Poate preturile sale nu sunt la nivelul sus-numitelor, dar calitatea vinurilor sale este, cu siguranta, undeva foarte sus. Dupa cum a demonstrat cu varf si indesat exemplarul incercat de mine, impreuna cu George si Diana, intr-o seara plina de taclale prietenesti si muzica buna.

Culoare rubiniu intens, cu borduri violacee. Olfactiv, vinul prezinta un echilibru minunat intre notele lemnoase, vanilate, florale si cele de fructe rosii si negre. Am avut senzatia ca miros un parfum fin, de mare calitate. Nimic nu sare in fata, toate elementele se imbina armonios, fara cusur. Dupa o vreme, apar si senzatii pamantose, precum si tuse minerale intrigante. Gustativ, densitatea si concentratia fructului sunt perfect controlate; vinul este evident unul viguros dar, in acelasi timp, si suav, catifelat, cu zero asperitati. Din nou, ceea ce te loveste instant este echilibrul remarcabil intre fruct, lemn, aciditatea dozata exact cat trebuie si taninii fini, superb integrati. Finalul este lung si expresiv, dominat de fructe proaspete si suculente, precum si de note condimentate. Alcool-ul (14%) nu este de gasit, nici daca detectarea sa devine o misiune in sine.

Un mix extrem de reusit intre old world si new world, aceasta crianza este cu mult peste toate exemplele spaniole incercate pana in prezent si aflate in limitele acestei clasificari. Pur si simplu, se simte dimensiunea in plus la toate capitolele si o treapta superioara pe scara rafinamentului. Si da, nu degeaba pretul acestui vin este destul de mult peste media unei crianza obsinuite. A trebuit sa scot din buzunar in jur de 17 euro, dar a meritat fiecare banut. Excelente, senor Fernandez!




luni, 31 martie 2014

Inca un chilipir din Penny: Chateau Montesquieu 2009 (Franta)

Din seria reducerilor la Penny market, episodul 2. Un vin din Cotes du Roussillon, obtinut din Syrah si Grenache, in jur de15 lei.

Nasul este tipic si regulamentar: intensitate medie, fruct rosu pur, dafin din abundenta si cuisoare, bacon afumat, plus note sangvinice si de carne cruda. Gustativ, atacul este lipsit de agresivitate si ofera o senzatie foarte placuta de suculenta. Usor curgatoriu, fruct proaspat, aciditate medie bine integrata, tanini discreti dar bine infipti, final mediu cu cirese negre si note condimentate.

Nu avem cine stie ce minune complexa, ci doar un vin bine inchegat si extrem de baubil. Iar la acesti bani, are indubitabil un rpc excelent. Si la pretul initial de 25 lei este o afacere buna, asta daca tinem cont de cate exemple lipsite de vlaga si plictisitoare putem gasi pe rafturi.


miercuri, 26 martie 2014

Dintr-o alta galaxie: Vina Gravonia 1994 - R. Lopez de Heredia (Spania)

Nu mai este nici un secret, pentru cei care ma cunosc cel putin, ca am dezvoltat o adevarata obsesie pentru acest producator ultra-traditionalist din Rioja. Si probabil unul dintre putinii din aceasta rasa ramasi in toata lumea. Cu toate ca rosiile Tondonia sunt la mare cautare si au parte de o mai mare expunere mediatica, nu foarte multi stiu ca cei de la Heredia se lauda in primul rand cu albele lor. Dupa ce am incercat vreo 4 exemplare pana acum, in special din gama Tondonia, nici nu ma mira. Inca este un mare mister pentru mine cum un alb sec produs aici, poate rezista atata amar de vreme. Pur si simplu, ai impresia ca astfel de vinuri o pot duce peste 50 de ani fara vreo urma de transpiratie. Struguri de calitate maxima, stil, know how, alchimie? Probabil toate la un loc. Cert este ca asemenea vinuri sfideaza prejudecatile si, mai ales, graviteaza intr-o galaxie indepartata, unde totul pare strain de ceea ce numim obisnuit. Drept urmare, nu toti vor aprecia cum trebuie rezultatul final si este lesne de inteles de ce. Atunci cand te confrunti cu ceva diferit, primul impuls este sa-l respingi sau macar sa-l ignori. Eu prefer sa-l imbratisez si sa ma arunc in haul care se deschide in fata mea.

Vina Gravonia este considerat un soi de entry level in portofoliul Heredia si clasificat drept o umila Crianza. Inca o data, vreau sa fac o precizare: vinurile albe sunt realizate intentionat intr-un usor stil oxidativ. Astfel ca, daca voi auzi ceva de genul: "ahh, vinul asta e oxidat si mort", imi voi rezerva dreptul de a ma amuza copios.

Culoare galben-auriu intens. Imediat dupa deschidere, nasul este de-a dreptul exploziv si intoxicant. Un mix incredibil de caise uscate, miere, ghimbir, sofran, curry, ceara, mere supracoapte si aluzii florale. Odata cu aerarea, vinul devine din ce in ce mai retinut, explozia initiala se estompeaza, intregul ansamblu devenind mai elegant. Gustativ, atacul intial este unul in forta, cu mult fruct confiat, ceva ananas si mar; dupa care urmeaza o avalansa citrica care trezeste instant papilele. In prima jumatate de ora, aciditatea abia se mai simte dar, odata cu trecerea timpului si cresterea temperaturii, aceasta revine in joc, exact ca un boxer trezit din pumni. Finalul este lung si persistent, cu evidente note saline, condimentate si de fruct uscat.

Dupa "doar" 20 de ani, acest vin este bine mersi in viata si lasa impresia ca o mai duce inca pe atat. Old school, diferit si al naibii de gustos. Fanii prospaturilor pot sta linistiti deoparte. Bine ca mai am un '96 si un '98 tinute la racoare. Nu de alta, dar mai am deja un fan in persoana jumatatii mele mai bune, Diana.